De ce? Pentru ca atasamentul vine intotdeauna insotit de teama. Teama de a pierde alte persoane, teama de a pierde acceptarea altor persoane, teama de a pierde incet sentimentele pe care le purtam fata de cel/cea de langa noi.
Atasamentul cere multe… Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna!
Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi.
Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra.
De ce ne atasam?
Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam?
Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament.
Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane.
Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru.
Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana
Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte.
Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba.
Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana.
Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana.
In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire.
Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii.
Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste. :)
13 răspunsuri
Excelent articol :) greu de aplicat de catre oameni…din multe motive…cea mai importanta fiind ‘exclusivitatea’ in ce priveste sexul :) restul deja sunt mai putin importante :)
Asa e Marius, greu de aplicat de catre oameni, atat de greu incat ma duce cu gandul la impunerea unor standarde pe care trebuie sa le atinga fiinta umana, tot asa de apasatoare ca si prototipul papusii Barbie in forma fizica.
Concluzia = > sentimentul ca nu suntem suficient de buni si nu ne acceptam asa cum suntem. Mai are rost motivul care cauzeaza depresia: ca nu esti blonda de 90-60-90 sau ca habar n-ai sa ai relatii sanatoase lipsite de atasamente sau ca te-a ranit de cine te-ai atasat, etc.? Tot o stare proasta iti da si nu asta vrem, nu?
Marius esti cam freudian sau mi se pare? :)
Si cum imi cunosc valoarea fara puncte de referinta?
Mai astept niste articole pentru oameni si nu pentru Buddha care cersea si era fericit cu el.
Acum va las ca ma duc sa ii „transmit iubire” unuia de la care am avut asteptari nefondate (victime ale mintii mele) ca dupa ce i-am platit 200 lei (de care eram atasata) sa-si si faca treaba pentru care a luat banii. Si el tot asa a zis ca am asteptari si ca el de fapt nu se pricepe :)))
Am senzatia ca teoriile astea despre faptul ca fidelitatea sexuala este ceva fortat si contra naturii vor fi folosite de foarte multi barbati, mai mult sau mai putin constienti, ca pretext sa-si insele pe rupte iubitele sau nevestele. De fapt, chiar si faptul ca doar barbatii promoveaza aceste teorii ne demonstreaza ca le convine teribil genul asta de gandire. Eu cred ca fidelitatea este un semn de respect si de dragoste pentru partener, iar daca nu-l mai doresti mai bine te desparti, nu intretii „relatii deschise” sau „multiple”. Sau macar nu pornesti de la bun inceput cu ideea ca oricum fidelitatea sexuala este o prostie si relatia n-are nicio sansa.
Eu inteleg altfel lipsa atasamentului. O inteleg ca pe o liniste interioara, ca pe o viata traita fara teama constanta ca vei pierde ceea ce ai si cu constiinta faptului ca, indiferent ce ai pierdut, fie el partener de viata, serviciu, bani etc., vei fi ok si viata ta va merge mai departe. Asta nu inseamna ca nu vei suferi, dar nici nu vei pune semnul egalitatii intre valoarea ta ca om si „cantitatea” de iubire, bani sau succes din viata ta. Din ce-am mai citit si eu din filozofia budista sau hindusa, mi se pare ca mai mult la asta se refera non-atasamentul, si nu la promiscuitatea sexuala frumos ambalata in cuvinte spirituale.
care este baza unei relatii, daca nu atasamentul?
Excelent articol. Pentru ca nu se specifica sursa care a stat la baza acestui articol, pot sa intreb care ar fi aceasta?! Mi-ar placea sa citesc mai mult :) Multumesc
V-ati intrebat vreodata ca asa cum exista oameni care se ataseaza exista si oameni care nu se ataseaza ? Normal, atat timp cat exista om care fura si om care nu fura, exista si om care se ataseaza si om care nu se ataseaza. In timp ce unii trebuie sa invete sa nu se ataseze, altii trebuie sa invete sa se ataseze.
Am citit si articolul precedent, excelent si acesta, si „suntem facuti unul pentru altul” reprezinta acea scoala la care daca vrei sa stai mult, trebuie sa ai in tot acest timp, la fel de mult de invatat. Dupa ce scoala s-a terminat, vei pleca de unul singur. Ceea ce trebuie sa acceptam, este sa ne recunoastem ca scoala cand s-a terminat pentru unul, inseamna ca s-a terminat si pentru celalalt, si incepe alta, si pentru unul si pentru celalalt. Asta inseamna ca atunci cand esti recunoscator pentru un sentiment de inaltare, si spui te iubesc, trebuie sa fii si pentru un sentiment care simti ca te coboara, si sa spui tot, te iubesc.
Revenind la atasament, sa nu uitam ca multe carti spun ca relatiile se bazeaza pe atragerea contrariilor, prin urmare o persoana care are de invatat sa nu fie posesiva, va atrage o persoana care nu-i posesiva (sau, una e activa, egoista, practica, cealalta nu). Jumatatile oamenilor care citesc acest articol, nu vor citi articole pe acest subiect. Eu cred ca va exista mereu un atasament acolo unde e ceva de invatat, si va dispare atasamentul odata ce ai invatat ce aveai de invatat.
Se spune, ca atunci cand faci schimbari mici, voite, in viata ta, cum ar fi sa schimbi ceasul de la o mana la alta, sa-ti schimbi locul paharului in care sta periuta de dinti, etc … vei reusi sa fi mult mai constient si mai putin afectat de o mare schimbare, pur si simplu vei vedea ca atasamentul de un loc al unei periute de dinti, produce un disconfort la fel de mare ca atasamentul fata de regularitatea unui tarait de telefon. Reactia in schimb va fi cu totul alta.
Mi-a placut tare mult acest articol, cu atat mai mult cu cat se potriveste manusa starii mele de spirit, trezindu-ma intr-o astfel de experienta, cu sau fara voia mea.(deocamdata nu prea-mi pot da seama, gradul de vulnerabilitate uneori creste invers proportional cu constientizarea si-ti da peste cap si cunoasterea de sine)
Si ceea ce ma zgandare al mai tare e faptul ca mai e si post-relatie…adica domnule, io una as pricepe un atasament fata de persoana la care zice-se ca tii si cu care te gasesti intr-o relatie, da’ dupa ce jocul s-a incheiat frumos de comun acord de ceva vreme mi s-ar parea bizar sa te atasezi asaaaa…din senin de ce-o fost frumos. Si articolul tau vine ceas sa faca nitica lumina in ceata din mintiulica mea, in sensul ca-mi dau seama de valoare/validare/siguranta si alte asemenea sentimente pe care le inmanam celui de care ne (vom) simti atasati. Ai pus multe puncte pe „i” cu acest articol si-mi cam pot da seama oarecum de unde mi-as putea lua puterea inapoi, fara sa ma afund prea tare in regrete or alte sentimente care n-ar face altceva decat sa ma traga in jos…si asta cu atat mai mult cu cat faza prin care tocmai trec vine dupa o perioada limpede in care eram calare pe situatie si ma de-tasasem complet (credeam io pana mai deunazi) de ceea ce mi-o dat un sentiment de bine, de siguranta, de valorizare din ceea ce-o fost frumos.
Multumesc si Stefaniei pentru ideile practice, voi incerca negresit faza cu ceasul or mai repede poate cea cu locul periutei de dinti, desi taraitul unui telefon e demult istorie dar asteptari nerealiste vin sa-mi sfideze parca decizii ce pareau de neclintit. Dar ma bucur ca uite, gasesc io ac si de cojocul lor. Daca vor sa se instaleze comod, macar sa le pacalim nitel :) .
Mi-a placut iarasi o remarca din comentariul Stefaniei referitor la oameni ce se ataseaza si pameni ce nu se ataseaza si ma face sa ma gandesc la oameni ce se angajeaza si oameni ce nu se angajeaza in diverse proiecte/situatii/relatii…mi-ar face placere sa citesc ceva in aceasta directie. Care sunt fortele motorii in ambele cazuri si ce-i determina pe oameni sa se plaseze intr-o categorie sau in alta (dincolo de comoditate vs motivare puternica).
Multumesc inca odata de articol. Sa aveti o zi frumoasa!
Este absurd sa spui ca relatiile sunt absolvite de atasament! A trai intr-o relatie fara atasament este ca si cum ai trai intr-un borcan de sticla. Ca sa simti fericirea, atasamentul este o conditie obligatorie. Fara atasament fericirea are valoare pe jumatate. In fond, te atasezi de oameni, de idei, de animalul de companie, de locuri si lucruri – de viata! Viata fara atasament devine o mecanica rece!
Mda … fiecare va intelege articolul in functie de propria perceptie asupra lumii si in functie de vulnerabilitatile sale personale. Tocmai „nevoia” ca celalalt sa ne dea ceea ce consideram ca nu avem (confirmare permanenta, acceptare, admiratie, perfectiune …) face ca relatiile sa fie asa cum sunt. Pe de alta parte e vorba si de acceptarea yin-ului si yang-ului din noi deoarece doar atunci ne putem simti suficient de completi noi insine pentru a putea relationa fara vesnica batalie si competitie intre El si Ea. E vorba de batalia pentru energia celuilalt, atunci cand la noi lipseste absorbim de la celalalt prin diferite cai si viceversa, considerand ca El/Ea a devenit proprietatea noastra personala.
Pentru mine momentul in care am realizat ca fiecare persoana are propriul lui adevar, a reprezentat un pas imens in legaturile interumane. A insemnat un respect pentru mine si un respect pentru celalalt. De asemenea, fiecare are propria menire, destin sau rol in viata. In acelasi timp orice intercatiune, modifica ceva in ambele persoane. Imi permit ca aceste adevaruri astfel sa le modific, altfel la ce folos ciocnirea. Si permit altora sa si-l schimbe. La fel am realizat ca oamenii nu trebuie sa ajunga la un acelasi standard, asa cum elementele chimice divers combinate formeaza diverse substante, asa si oamenii pot fi asemuiti cu aceste elemente. Cred eu ca am menirea, sa descoper proprietatile acestui element pe care-l reprezint, cum as putea face asta altfel decat in combinatie cu diverse alte elemente? Astfel am ajuns sa cred ca la orice emotie pozitiva sau negativa, simtita, sa mi-o asum, sa consider ca doar prin acea combinatie a ajuns sa iasa in evidenta proprietatea care ma caracterizeaza, celalalt doar mi-o evidentiaza. Imi permit astfel sa ma construiesc, daramand in acelasi timp. O mie de cuvinte nu fac echivalentul experientei, pentru mine, pentru altii e posibil contrariu.
Am privit mereu in jurul meu, provocarile i-au facut pe multi sa se miste mai departe, vedeam efectual pozitiv al evenimentului considerat nefast, al lor sau al meu atunci cand eram capabila sa-l vad. Am ajuns sa cred ca nu exista eveniment bun sau rau, si ca toate-s bune, depinde de mine cand timp se succede de la petrecerea lui si pana la schimbarea evaluarii initiale aduse lui. N-am priceput multa vreme (nu inseamna ca acum am inteles, am un raspuns cum aveam si atunci, bun sau rau, ma satisface o zi sau o viata, treaba lui cat rezista ca adevar, dar acum e ceea ce-mi convine), despre tot ce citeam, cum pasivitatea, acceptarea a tot ce se intampla, sa simti durerea fara durere, cum pot sa te mobilizeze, unde-i provocarea, ce inseamna sa fi constient, cum adica sa nu existe atasament ?! Pai nu vreau sa fiu de fier, vreau sa plang cand e de plans, sa rad cand e de ras, sa traiesc si nu sa ma abtin, sa-mi doresc si nu sa ma infranez, cu toate ca banuiam ca nu-i vorba de protectie tot nu intelegeam ce vroiau sa-mi spuna. Si linistea aceasta pe care si-o doreste oricine, ce inseamna oare? Sa nu se intample, sa-mi placa tot ce se intampla, sa se intampla numai lucruri bune, sau sa fi stapan pe tot ce se intampla? De exemplu, nu mai am un obiect, efectul este acelasi „nu mai exista”, dar cauza poate sa fie ceva de care ma invinovatesc, invinovatesc sau o cauza acceptata fara nici un fel de emotie negativa (de exemplu: s-a perimat). Unde-i linistea ? intotdeauna dupa ce mi-a trecut in cazul primelor doua cauze si imediat dupa cea de-a treia. Cu ce am ramas ?, cu o emotie negativa resimtita un timp, urmata intotdeauna de integrarea experientei, de intelegerea ei. Se intelege oare, cum imi creez linistea ?! Nu-i o reteta, nici pentru mine care-o spun, dar cert e ca a inceput sa-mi placa pierdutul „obiectelor”, si nici macar nu o numesc pierdere.
M-am intrebat odata, de ce incepe orice manual de limbi straine cu verbul „a fi” si „a avea”, mereu in aceeasi ordine ? E o pura coincidenta cu manualele, dar intrebarea mi-a folosit sa-mi raspund si sa-mi asum responsabilitatea vietii mele. „A avea” este o consecinta a lui „a fi”. Cand identifici cine esti, nu te mai mira ce ai, ce generezi, ce ti se intampla. Ca si concluzia articolului precedent, ajungi sa intelegi ca acel „te iubesc” pe care-l rostesti, intr-un fel ti-l adresezi.
Bună ziua!
Mie mi-au plăcut cel mai mult comentariile. Îmi pare bine că sunt oameni care văd dincolo de convenabilul interpretării acestor teorii în sensul neasumării niciunei responsabilități față de celălalt. Mi-a plăcut și m-a bucurat comentariul Danei.
corect – sint de acord cu „Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. ” Si intr-o relatie e nevoie de valori si teluri comune fireste …si totusi ….teoria atasamentului : http://www.edituratrei.ro/product.php/John_Bowlby_O_baz%C4%83_de_siguran%C5%A3%C4%83_Aplica%C5%A3ii_clinice_ale_teoriei_ata%C5%9Famentului/2335/
si http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2010/07/27/atasamentul-si-relatiile-noastre-de-mai-tirziu/
Buna Sergiu,
Banuiesc ce ai vrut sa exprimi in acest articol, dar, in acelasi timp, simt nevoia sa lamurim definitiile unor cuvinte pe care le folosesti . Astfel, conform DEX al limbii romane:
Relatie= legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora;legatura intre doua sau mai multe persoane; legatura de prietenie.
Atasament=afectiune (puternica si durabila) pentru cineva sau ceva; prietenie, simpatie, dragoste.
Dependenta=situatia de a fi dependent, stare de subordonare, supunere.
Dependent=care depinde de cineva sau ceva;care nu este autonom.
Deci, in opinia mea, o relatie nu poate exista fara atasament, la fel cum intre atasament si dependenta e riscant sa pui semnul de egalitate. Restul…variatiuni pe aceasta tema.