Relatiile sunt absolvite de Atasament!
De ce? Pentru ca atasamentul vine intotdeauna insotit de teama. Teama de a pierde alte persoane, teama de a pierde acceptarea altor persoane, teama de a pierde incet sentimentele pe care le purtam fata de cel/cea de langa noi.
Atasamentul cere multe… Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna!
Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi.
Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra.
De ce ne atasam?
Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam?
Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament.
Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane.
Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru.
Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana
Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte.
Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba.
Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana.
Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana.
In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire.
Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii.
Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste. :)
