Capul in nori si picioarele unde trebuie. Doua povesti.

Azi o sa povestim putin altfel. Fara lucruri si concepte noi, fara “cum aplici”. De data asta aplici cum intelegi si crezi tu. O sa-ti spun doua povesti orientale care mie mi-au placut tare mult pentru ca sunt intelepte in acelasi timp in care te fac sa razi. Cea mai buna cale de a invata si accepta ceva nou, daca ma intrebi pe mine.

Terapia cu povesti

Nossrat Peseschkian este un medic psihiatru de origine iraniana si fondatorul psihoterapiei pozitive. Se bazeaza pe o abordare transculturala si pe… povesti, basme, fabule si parabole.

Doctorul Peseschkian spune ca povestile sunt pentru toti, nu doar pentru copii. Povestile patrund in constient, ne atrag atentia si unele ne fac sa radem apoi intra in subconstient, unde vindeca si ajuta tocmai pentru ca nu forteaza ci actioneaza bland, prin asteptare si revelatie.

Povestile de azi sunt din lucrarea lui Nossrat Peseschkian “Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie”.

Allah si camila

Profetul Mahomed predica intr-o zi intr-un sat. Din puhoiul de oameni, unul era doar ochi, urechi si cucernicie si se ruga mai cu foc decat toti ceilalti. Seara se duc toti pe la casele lor si cucernicul idem, numai ca el se intoarce mai repede si strigand disperat:

“O, stapanul meu! Dimineata am venit calare pe camila mea pentru a te asculta pe tine, profetul lui Dumnezeu. Acum camila a disparut. Nu se vede nicio camila, pana in departare. Ti-am fost supus, am acordat atentie fiecarui cuvant al tau si m-am increzut in puterea lui Allah. Acum, o, doamne, camila mea a disparut. Este asta dreptatea divina? Aceasta este recompensa pentru credinta mea? Acestea sunt multumirile pentru rugaciunile mele?”

Si se tot vaicarea in acest fel. Profetul Mahomed ii raspunde, cu un aer zen si netulburat: “Crede in Allah si leaga-ti bine camila.”

Rugaciuni si mancare

Se tot preumbla prin lume Abdu’l Baha, fiul fondatorului religiei Baha’i (o miscare construita pe islam, care spune despre sine ca este un fel de islam-the next generation). O familie il invita la cina, mandra de o asemenea onoare.

Cum se intampla de obicei, sotul lanseaza invitatia si sotia trebuie sa se ocupe sa si mearga bine. Dornica sa arate ce buna gospodina este, doamna noastra se agita toata in bucatarie si la ora cinei aduce… mancarea arsa si o scuza ireprosabila: n-a avut prea mare grija de oale pentru ca s-a rugat in timp ce gatea, ca sa-i iasa mancarea fabuloasa, demna de oaspete, deh. Parca o si vad dand din gene, mandra de isprava.

Abdu’l Baha ii raspunde, pe acelasi aer zen si netulburat pe care ti-l amintesti din povestea de mai sus:
“E foarte bine ca te rogi. Insa data viitoare cand esti la bucatarie si gatesti, roaga-te dintr-o carte de bucate.”

Si acum asteptam…

Morala acestor povesti este uneori ca un fruct din care poti musca imediat, iar alteori ca o samanta, care mai intai trebuie sa creasca. Singurele lucruri care conteaza sunt sa te amuze si sa iti spuna ceva. Nu neaparat un singur “ceva”. Si nici nu conteaza cand, desi in general se intampla atunci cand tu esti gata sa intelegi.