Pentru ca mintea mea lucreaza in orice context, acum cateva zile cand curatam prin casa mi-a venit in minte aceasta paralela intre stersul prafului si schimbare.
Curatand, ma uitam prin camera si vedeam doua locuri unde imi era destul de incomod sa sterg praful:
- acolo unde erau multe lucrusoare mici adunate laolalta, gen obiecte decorative, felicitari sau carti;
- acolo unde erau lucruri mari, gen patul si dulapul.
M-am gandit asa: cu cat pot sterge praful mai usor, practic, cu atat inseamna ca imi este mai usor sa ma schimb – ca paralela cu viata.
Imi si imaginez camera mea in care sunt doar cateva lucruri medii – un birou pe roti, un fotoliu pe roti, un scaun pe roti, un pat extensibil (sau recamiera), un dulap format din corpuri ce se pot muta usor si cat mai putine lucruri mici (care practic de cele mai multe ori nici nu am nevoie de ele).
Mi-a venit in minte ideea de armata – cel putin din ce am vazut prin filme acolo oamenii au doar strictul necesar cu ei. Asa ar trebui sa fac si eu in viata mea.
Pana la urma tot ce am in plus doar ma tine in loc sau sigur ma face sa ma misc mai incet.
Acum ma uit si la viata mea si ma intreb oare cate lucrusoare din astea mici sau mari am:
- Imi place sa ma imbrac in fiecare zi cu alte tipuri de haine, deci trebuie sa am o garderoba foarte variata (aici sigur o sa mai fac o runda de curatenie si sa dau niste haine la cei care sunt saraci si au nevoie de ele mai mult decat mine).
- Imi place sa pastrez toate obiectele din trecut pe care le-am primit cadou sau le-am cumparat din diverse locuri, ca deh e fain sa ma mai hranesc din cand in cand din trecut (aici am facut pasi mari si chiar ma gandesc in curand sa mai dau inca o serie din lucrusoare).
- Inca nu am gasit paralela pentru lucrurile mari (dulap sau pat), dar sigur se gasesc si aici.
Si ar fi simplu daca totul s-ar reduce doar la partea materiala, asa este insa si la partea de atasare fata de anumite comportamente, care chiar daca am constientizat de ceva vreme ca nu prea mai am nevoie de ele, le tin acolo (nici eu nu stiu pentru ce):
- Desi am constientizat cat de important este sa vorbesc deschis cu oricine despre cine sunt si in ce cred, cu familia inca mai am de imbunatatit.
- Desi am constientizat cat de important este sa ma hranesc intr-un anumit fel, nu tot timpul fac asta.
- Desi am constientizat cat de important este sa mai fac si pauze de a sta la computer ore in sir, nu tot timpul fac asta.
- … si bineinteles lista poate continua.
Tu cat de usor poti sterge praful la tine in viata?
9 răspunsuri
Mihai, ma gandeam ca lucrurile mari (patul, dulapul )ar putea fi chestiile „grele” pe care cu greu le schimbam in viata : credintele, prejudecatile, etc :)
Desi esti atat de tanar,Mihai, esti foarte intelept! Mi-a placut mult simplitatea cu care scrii si profunzimea acestor randuri atat de simple! Declar deschis si raspicat ca am devenit fan Mihail Musat!!!- Rimele sunt involuntare.
Simpatic articol.
Si eu am foarte foarte multe haine si poate ar trebui sa „sterg praful”, dar chiar imi plac toate si parca nu as.
La fel, imi place sa pastrez tot ce am primit din trecut, si stii de ce nu as arunca nimic? Pt ca am facut asta acum cateva luni cand am simtit nevoia sa „sterg praful” bine de tot si sa ma desprind de trecut, si acum imi pare rau ca m-am descotorisit de anumite cadouri, mai ales de unul anume daruit de cineva drag care mi-a marturisit de curand ca inca mai tine pe mobila la vedere un anumit cadou daruit de mine demult…Asa ca…invatare de minte…tot ceea ce am primit pastrez, mai bine sterg praful pe alte domenii, nu al trecutului. Deci ai grija :)
Spui „Desi am constientizat cat de important este sa ma hranesc intr-un anumit fel, nu tot timpul fac asta.” Spun eu: poate nu esti pregatit, fiecare om are ritmul sau si propriul organism unic care a fost obisnuit o viata cu un anumit tip de hrana, fiecare are nevoi unice. Pe bune, de ce ne-am lua dupa un specialist sau altul in domeniul nutritiei? Oricum parerile lor sunt impartite si contradictorii, unii pledeaza pt vegetarianism altii pt mancat cadavre in continuare…Cred ca fiecare om simte intuitiv ce i se potriveste. De exemplu mie nu mi-a placut niciodata carnea, si de mic copil purtam razboaie cu cei din casa pt ca mancam numai ce vroiam eu, adica „mancare de calitate”, ca asa numeam eu mancarea mea, spre deosebire de „porcariile” pe care le mancau parintii si absolut toti ceilalti oameni din jurul meu care ma catalogau drept un copil dificil si foarte pretentios la mancare :)
Bineinteles cand am devenit vege acum 2 ani jumate a fost o maaaare eliberare si efectele asupra organismului si intelectului au fost dementiale si se mentin inca. Ar fi trebuit sa fac demult pasul, dar aveam implementata credinta foarte tampita dealtfel ca „trebuie sa mancam de toate”, chiar si carne, desi eu o mancam foarte rar si in scarba. Cum am eliminat aceasta „credinta” absolut tampita si limitativa, cum viata mea a luat o alta turnura, de o mie de ori mai buna din toate punctele de vedere. Cred ca astea-s paturile si dulapurile care trebuiesc sterse, credintele limitative si prejudecatile…
La faza cu computerul te inteleg pt ca eu asa sunt la faza cu dormitul…mereu zic ca ma culc devreme la 10 seara si aproape niciodata nu-mi iese :) Nu stiu ce sa mai fac, am incercat zeci de metode sa pot reusi si nu pot :) Cred ca ma fascineaza prea mult noaptea :)
In concluzie, nu stiu daca are legatura cu devenirea intru „vege”, dar de cam vreo 2 ani, deci cam de pe atunci am observat salturi foarte mari la mine, in sensul ca imediat sterg praful si mi-e foarte usor, aplicand la orice nu-mi convine, fie un obicei de care m-am saturat, fie un defect care poate deveni calitate, adica lucruri mici, dar si lucruri foarte mari.
Secretul? Efortul constient dar si un efort sustinut subconstient prin tehnici de autosugestie/hipnoza/vizualizare creativa. Pt ca efortul constient nu e de ajuns, trebuie lucrat intens pe partea subconstienta, acolo isi au sediul credintele alea limitative foarte periculoase pt dezvoltarea personala sau pt sters praful :)
@ Gabriela – Mersi! Sa stii ca s-ar putea sa fie asa + valorile, principiile.
@ Elena – Wow. Multumesc. M-ai lasat fara cuvinte! Despre intelepciune – cred ca ne nastem intelepti, apoi sistemul educational ne invata sa fim inteligenti si culti (deci uitam sa mai fim intelepti), iar la batranete ne revenim si suntem din nou intelepti. Cred ca cei mai intelepti oameni sunt cei care sunt aproape de natura…pentru ca intelepciunea e ceva natural :)
@ Vero – In primul rand, felicitari pentru mesajul din melodia ta…imi place ca e unul simplu, dar profund. In al doilea rand, mersi fain pentru povestea ta. Da, asa este, mai am putin ca sa ajung acolo. Simt doar sa ma apropii de natura, nu sa urmez un regim anume. Eu nu prea cred in reguli, insa asa cum mersul pe jos descult ma apropie de natura, asa si hrana natura ma apropie de natura.
Ganduri de bine :)
Salut Oameni buni, Mihai,
Mi-am construit noua noastra casa impreuna cu Doamna mea. Stim aproape fiecare cui din ea.
Caloriferele de exemplu le-am suspendat pe perete, special ca sa pot aspira usor sub ele.
Canapelele usoare sunt supraintaltate pe picioare, ca sa poti sa le dai la o parte si sa aspiri bine sub ele.
Dulapurile sunt pe un perete. Astea nu le putem muta, schimba, dar acceptam lucru asta asa cum e… ;-)
Zilele astea am dat un costum, vreo 10 camasi, o pereche de pantofi ca sa fac loc pentru nou… ;-)
Cam atat.
Cred ca poti sa-ti proiectezi viata, sa improspatezi spatiul cand vrei si sa aduci nou cand simti nevoia. Pentru ce nu poti sa schimbi poti sa alegi sa accepti.
cu bine,
i
F fain :)
Simplu si la obiect! Felicitari!
Mai mutati mobilele din cand in cand….veti avea mari surprize…:)
Bravo pentru articol. :)
Si comentatorilor draguti. :)