Patru pozitii de viata
Pozitiile de viata despre care o sa povestim azi sunt patru grupuri de idei despre „cum sta treaba cu lumea”: cum sunt eu, cum sunt ceilalti si ce iese din aceasta combinatie.
Analiza Tranzactionala (AT), o intreaga teorie despre personalitate si comunicare (folosita si ca instrument terapeutic) teoretizeaza patru pozitii de viata, rezultate din incrucisarea a doua axe care se intind intre doua optiuni de acceptare, OK si notOK: axa Eu si axa Tu (reprezentare a alteritatii, „celalalt”).
Eu sunt OK, tu esti OK (cadranul 1, verde)
Aceasta este pozitia naturala, proprie omului, de la care pornim toti in viata. Eric Berne – fondatorul AT – spune ca asta e pozitia bebelusilor: vine pe lume total neajutorat, fara nicio schema de gandire sau prejudecata si da peste niste parinti dispusi sa-i satisfaca nevoile.
Atitudinea acestei pozitii este de deschidere si de cooperare cu ceilalti.
Eu sunt OK-Tu esti OK este o pozitie psihologica foarte sanatoasa: ai incredere ca ceilalti sunt buni si te ajuta daca ai nevoie. Ca in dilema care, ultima data cand am verificat era la fel de nerezolvata – „care a fost primul: oul sau gaina?”. Valorizarea, increderea si respectul pe care ni le acordam noua insine se reflecta in ceea ce credem despre ceilalti. Sau invers?
Pe masura ce inaintam in viata, spune Eric Berne, prin contaminare cu mesaje inoculate de cei apropiati noua (parinti mai ales) sau cu mesaje extrase de noi din propria noastra experienta ne deplasam adesea spre celelalte trei pozitii.
Eu sunt OK, tu nu esti OK (cadranul 2, galben)
La pozitia aceasta ajungem in general prin sfaturile protectoare ale celor apropiati: „Oamenii sunt rai.”, „Toti vor doar sa profite.”, „Vezi, ca vorbeste lumea!”. Astfel, ajungem sa ii criticam pe ceilalti, sa-i dispretuim si sa-i acuzam: „Te-am ascultat pe tine si uite ce-am patit!”, „Din cauza ta…”.
Atitudinea pozitiei eu sunt OK-tu nu esti OK este de agresivitate, de inversunare. Resursele sunt considerate limitate, asa ca atunci cand castigi tu (caci esti OK) sigur pierde celalalt (pentru ca el nu e OK si asa merita).
Eu nu sunt OK, tu esti OK (cadranul 3, albastru)
Ajungem in viata la o asemenea pozitie atunci cand auzim prea multe critici. Cand suntem comparati cu un ideal al parintilor, cand ni se transmite mesajul ca suntem iubiti doar conditionat, cand facem frumos si extraordinar: „Nu esti suficient de bun, uite, X de ce poate?”, „Daca nu esti cuminte, nu te mai iubesc!”.
Persoana cu aceasta pozitie de viata este adesea cea care cedeaza, care asteapta, care rabda comportamente neplacute si frustrante, persoana care nu-si exprima parerile. Ii idealizeaza pe ceilalti si are sentimentul ratarii: „Eu nu sunt suficient de bun.”, „Nu merit sa fiu iubit.”.
Atitudinea pozitiei eu nu sunt OK-tu esti OK este de victimizare: victima care se complace, care suspina pe la colturi dar nu schimba nimic. Pentru ca ea nu e OK, de fapt merita tot ce i se intampla.
Eu nu sunt OK, tu nu esti OK (cadranul 4, gri)
Si daca te intrebai daca se poate si mai trist, ei, uite ca se poate: pozitia depresiei, a respingerii vietii. Persoana cu o asemenea pozitie de viata se plange mereu, nimic nu-i place. Asta daca mai are energia necesara pentru a se plange…
Atitudinea este de retragere, respingere fata de tot si de toate.
Ce poti face cu aceste informatii
1. Asculta-te si observa-te. Aveam in liceu o profesoara de geografie care se folosea de un model pedagogic tare simpatic: „prietenul meu extraterestru”. Daca ai avea un prieten extraterestru, cum i-ai spune ca sunt oamenii? Cum e lumea, vazuta prin ochii tai si sufletul tau? Ce iti spui ca sa-ti explici succesele si esecurile?
2. Gaseste pozitia ta predominanta. Am prezentat mai sus ideal-tipuri, constructe teoretice. Intr-o zi ingrozitoare, chiar cel mai optimist om o sa-si planga de mila si o sa blesteme lumea rea. Iar a doua zi s-ar putea sa-i treaca. Dupa o perioada cu multe dezamagiri una dupa alta, o persona bonoma s-ar putea sa spuna ca ceilalti lasa de dorit si vor doar sa profite. La fel, odata re-impacata cu sine se va impaca si cu lumea. Tu cauti acum pozitia in care stai cel mai mult.
3. Intreaba-te: De ce? De unde vine setul tau de credinte? Sunt cuvintele tale sau le-ai „prins” de la ceilalti?
4. Nu, multumesc. Nu primi afirmatii nesanatoase si nu accepta sa fii cineva-ul care nu e OK. Ofera varianta ta: eu sunt OK si de-aia te privesc si pe tine la fel. Si tu esti OK.
10 răspunsuri
Eu sunt OK,Daniela, tu esti OK si de multe ori simtim si gandim la fel dupa cate am observat. Iar ce scrii tu e super OK. Tine-o tot asa!!!
Elena, multumesc :D. Asa o tin, nici ca misc :P
Foarte interesant acest articol. Azi la cursul de formare continua, managementul comunicarii, am auzit aceasta expresie “prietenul meu extraterestru” de la o doamna lector universitar de geografie, (poate este chiar profesoara ta).
Am pus in practica pozitiile de viata, totul a fost OK pentru mine, dar am vazut si persoane care nu au fost OK, s-au speriat de tema pe care ne-a dat-o, plangandu-se ca e prea grea, nu se poate adapta la cei mici, ( total gresit) Le-am arata articolul, dupa ce l-au citit s-au luminat la fata, au devenit OK, (un zambet a aparut pe chipul lor)
Multumesc si vacanta placuta!
Maria, modelul extraterestrului e atat de flexibil ca poate fi folosit in multe ocazii, cu copiii merge in mod special, si eu l-am testat :) (cu toate ca trebuie trecut peste prima faza, in care ei nu vor decat sa-i puna un nume prietenului extraterestru :D)
E interesanta observatia ta, ca in pozitia de OK iti apare un zambet pe fata :) Asta doar in „eu sunt OK- tu esti OK”, nu?
Foarte frumos !
Chestia cu ET chiar e super ! Oare cum i-as spune…buna idee de meditat…
Da, nu-i asa? Daca stai sa te gandesti (adica meditezi :P) iti poti pune intrebarea asta legat de orice. Si unghiul total inovator de vedere te va face sa observi multe lucruri despre tine. Inca o chestie pe care mi-as fi dorit sa o descopar eu, mai ales ca pare a fi grozava in terapie of some sort :)
:)
Si eu am un prieten extraterestru. Inca de acum vreo zece ani sau mai mult. Chiar nu ma asteptam sa intalnesc densitatea aceasta de persoane care au prieten un extraterestru! :)
Trebuie sa fie un pattern, ceva. Altfel nu-mi explic. Cred ca ne-a placut prea mult filmul ET! Si cum majoritatea l-au vazut…
Acum nu ma mai intreb daca profa de geografie este aceeasi! Ma intreb daca avem cu totii prieten ACELASI extraterestru! :) Ar fi super o pagina de internet http://www.prietenulmeuextraterestru.ro unde fiecare sa inceapa sa-i explice cum sunt oamenii! :)
Octav, bun-venit in grupul oamenilor care au prieteni extraterestri! :D Da, poate ca e un pattern, unul de curiozitate si de cautare de explicatii. Cat despre ideea ta, e ceva fezabil :) si foarte dragut. Imi aduc aminte ca acum ceva ani, pe la Y2K, niste omuleti lansau o capsula spatiala plina de mesaje pentru posteritate: fiecare putea scrie ce dorea si foarte multi au povestit cum era lumea la acel moment, lumea in care traiau ei :)
Ma gandesc ca multe descrieri si explicatii ar avea foarte mult umor de tip britanic :)
F.f.interesanta ideea cu prietenul extraterestru…
As dori sa arat o varianta care este practicata de mine si care chiar functioneaza :
Prietenul extraterestru …sunt chiar eu !
La prima vedere s-ar parea ca nu e ok pt. ca intervine subiectivismul , dar subiectivismul nu poate fi evitat nici in varianta RT ; in plus, ceea ce eu cred ca e cel mai important, in urma acestei analize apare o sentimentul de de responsabilitate ;
Eu obisnuiesc sa iau in consideratie doar EU-l meu – sa zicem spiritual – si din aceasta pozitie sa privesc persoana mea reala cat de obiectiv sunt in stare ; si in timp obiectivismul se dezvolta .
Imi evaluez faptele, trairile si raspunsul la stimulii primiti din lumea inconjuratoare si stiti ceva ? Acesti stimuli, – fie ca e vorba de intamplari, idei sau mesaje de la altii – apar la adevarata lor valoare si influenta lor asupta mea poate fi controlata !
La mine acest fel de a privi lucrurile chiar functioneaza !
Dorina – o metoda foarte buna. Cine reuseste sa se puna in pozitia EU-lui spiritual poate vedea mult mai obiectiv totul, da…