“Viziune” si “valori” – doua notiuni dragi companiilor ce le dau senzatia de importanta, de aliniere la “modelul corporatist occidental de succes”.
Am mai scris despre aceste notiuni, insa au totul de-a face cu oamenii, nu cu activitatea comerciala desfasurata. Ai viziune si valori reale cand ii tratezi pe cei ce lucreaza acolo drept “fiinte umane”, nu “resurse logistice”.
Conducatorul ne-iluminat
Intr-un fel insa e greu sa le ceri celor din fruntea corporatiilor sa faca asta. Intrucat ar trebui ca, mai intai, ei insisi sa se priveasca in primul rand ca fiinte umane. Sa-si aminteasca mereu ca inainte de a fi manageri sunt oameni.
Insa persoanele in functii inalte de conducere sunt cele mai predispuse la a uita asta, si nu e vina lor. Cauzele sunt numeroase, nu vorbim acum. Cert e ca in majoritatea cazurilor functia, puterea, averea ii orbesc, ii mentin in ignoranta, le ofera falsul sentiment de superioritate. Iluzii ale unui nivel scazut de constiinta, ce se rasfrang asupra intregii companii pe care o “conduc”.
Spuneam ca niciun lider real nu-si doreste sa conduca o companie… ar fi pierdere de energie si timp. Pe de alta parte, insa, poate fi si o uriasa provocare pentru un lider de carton sa se transforme, sa devina “real”. Sa treaca de la ambitie la semnificatie, cum frumos descria Wayne Dyer, desi, probabil, o astfel de trecere o poti face inainte de a fi deja prins in “panza jocului puterii”. Dar merita incercat, oricum.
A face fata crizei
Intrucat un conducator lipsit de constiinta inalta nu prea are cum sa faca fata in aceste vremuri in care criza probabil se va adanci si extinde pe toate planurile. Dimpotriva, prin ne-constientizare si inactiune ar putea pune in pericol nu doar afacerea pe care o conduce ci, mai ales, integritatea oamenilor cu care lucreaza.
Un CEO roman spunea acum cateva luni:
In criza vor face fata companiile care vor sti sa raspunda in mod foarte serios la provocarile pietei, care isi vor analiza cu foarte multa seriozitate si rigurozitate strategiile si vor avea capacitatea de management necesara.
Pe hartie si in teorie, frumos spus. Insa daca analizam cele trei notiuni mentionate (provocarile, strategiile, managementul) observam ca, de fapt, companiile nu iau in calcul “the big picture”. Insa nici nu pot fi acuzate pentru asta – mediul corporatist este un “matrix” in care e greu sa vii cu idei noi, de aceea modelul capitalist isi arata din ce in ce mai mult falimentul.
Provocarile
E vorba, de fapt, de intreaga situatie mondiala, de criza care e departe de a se domoli. Si ale carei efecte pana acum par a constitui, mai degraba, un “test” pentru a observa cat de repede se poate trece catre faza principala a crizei, mult mai puternica.
Nu e chiar o “prostie” sa iei in calcul posibile consecinte grave in urmatorii 3-5 ani din cauza modificarilor climei, altor factori naturali, violentelor sociale, degringoladei din psihicul uman. Putem prevedea deci ca in Romania criza se va accentua, pe langa consecintele economice, antrenand o criza umana ce va pune in pericol stabilitatea fiecarei companii.
Cea mai buna cale de a te pune la adapost, de a vedea conditiile exterioare ca oportunitati de crestere va fi, intotdeauna, ridicarea nivelului de constiinta al celor implicati la toate nivelurile de conducere si executie.
E un alt fel de provocare, de a merge contra curentului auto-distructiv in care sunt prinse corporatiile. Dar despre acestea – data viitoare.
23 de răspunsuri
modificarile climei va afecta intreg globul pamantesc ,,nu doar romania,,primele care vor suferii sunt companiile mari,,desii ele se vor mentine multa vreme sus,,omul de rand va fi afectat din toate partile,,,,,crezi ca vom putea cere celor de sus ridicarea nivelului de constiinta???sunt mult prea ocupati de ei insisi sa mai vada pericolul ce se anunta,,,idei noi?????mult prea greu pt ei,,,,,
Constiinta? ce este asta?
acest cuvant nu apare in vocabularul corporatist.
eventual, apare pe lista „asa nu”.
Ma tot gadesc mereu la ce ar trebui sa facem sa ne fie mai bine…ca si individualitati, ca si comunitate. Mereu, logica mea, ma conduce catre cauze. Pentru ca ceea ce traim acum sunt efecte.
Cauzele, cu siguranta, se afla intr-un trecut mult mai indepartat pentru ca in prezent traim niste efecte complexe, foarte incalcite, cu foarte multe ramificatii si atat de indepartate de cauzele care le-au generat incat multi dintre noi nu le mai vad firul logic de desfasurare. Au aparut niste rupturi, uitari.
Avem totusi niste indicii. Ajung sa ma refer iar la vechile civilizatii pentru ca, dupa parerea mea, ele reprezinta o baza de comparatie.
La o studiu sumar constatam ca ele posedau o stiinta total diferita de ceea ce numim noi stiinta. Aceaste cunostinte depasesc cu mult intelegerea noastra si daca luam in calcul legea rezonantei, putem spune ca sunt asociate cu stari de constiinta mult superioare celei cunoscute de noi.
Stim ca o stare de constiinta mai inalta nu implica stari negative generate de egoism, concurenta, ignoranta etc. Desi erau societati organizate ierarhic, ca si a noastra, perspectiva era cu totul diferita. In mod clar era promovata dezvoltarea idividuala prin scoli in care se studiau notiuni superioare de functionare a universului.
Si astfel multi oameni care aveau deschiderea necesara erau incurajati sa faca salturi evolutive uriase. Cei care erau pe un plan evolutiv mai jos li se asigura un trai linistit respectandu-li-se alegerea.
Revenind in zilele noastre constatam ca „dezvoltarea” societatii are la baza acele notiuni care induc stari negative in oameni si ii tin prizoneri unei ierarhii iluzorii formata pe plan social de companii, pe plan religios de biserici.
Acest sistem pentru a se autointretine trebuie sa aiba in varf lideri care sa ajunga sa creada in valori negative (mai mult sau mai putin constient). De aceea s-au creeat adevarate scoli in care sa fie invatata „arta” de a conduce pe baza de concurenta si egoism. In acest moment este atat de avansat acest lucru incat este foarte greu sa vezi dincolo de el.
Asa cum ai spus, sistemul se poate schimba prin lideri cu o constiinta mai inalta care sa aiba dorinta si rabdarea sa schimbe din interior perspectiva, inrolati in functii de lideri. O pot face cu tact, cu diplomatie pana la un anumit moment cand devine foarte vizibil si ceilalti lideri vor vedea o amenintare. Inevitabil se ajunge la un conflict…
Dar daca numarul acestor lideri creste…simultan…si ating o masa critica? Atunci putem vorbi de schimbare cu adevarat. Beneficiile spirituale ale liderilor ar fi extraordinare… Si nu numai ale lor.
Desigur e o situatie ipotetica si usor naiva pentru ca sistemul va face tot posibilul sa se auto intretina.
In momentul de fata consider ca ca doar o serie de evenimente socante mai pot schimba ceva in timp util. Desigur…tot la modul ipotetic.
Vom vedea ce va fi!
Daca ar fi mai multe voci care sa vorbeasca de adevarata stare a lucrurilor, la modul cum se lucreaza efectiv in companii, in societate…ar mai adauga ceva la zestrea de vibratii mai inalte in constiinta oamenilor.
Oricum, felicitari! Sunt unul care te sustine…:)
Categoric companiile mari vor suferi din cauza scoaterii cuvantului’constiinta’ din vocabularul lor. Dar vor suferi oamenii simpli – conducatorii lor vor ‘suferi’ in alt mod, ei deja sunt ‘teritorii cucerite’ intr-un anume sens…
Comentariul lui Marius (foarte bun !) spune multe despre alte vremuri, cauze…lucruri despre care am scris si eu, cu idei asemanatoare, in ultimii 2 ani…Sunt de acord ca doar evenimente ‘socante’ mai pot schimba ceva – sunt chiar curios daca vor fi sau nu, si cati vor fi pregatiti emotional sa le suporte…
Marius, apreciez profund dedicaţia ta pentru misiunea ta spirituală.
Mesajul meu este acesta: cheia pentru ridicarea conştiinţei individuale şi colective a umanităţii şi schimbarea lumii noastre nu se găseşte in plan orizontal.
Nu liderii companiilor trebuiesc schimbaţi, ci trebuie să căutam Conducătorul Spiritual care trebuie să apară. Sub conducerea lui lumea se va schimba la toate nivelele.
Am scris mai multe pe http://www.saneamintimimpreuna.ro la paginile “Să ne amintim împreună I, II,III” şi următoarele.
Din toată inima,
Lia
Lia – asa e, managementul de top din companii cu greu poate fi ‘convins’ sa accepte notiunea de Constiinta – nu in sens de ‘moralitate’ ci de ceva dincolo de ‘cunoscut’.
Conducatorul care trebuie sa apara…asta nu stiu, poate o fi, poate nu, nu trebuie sa ne agatam de solutii exterioare…fiecare sa lucreze la propria sa dezvoltare. Voi mai scrie despre acestea.
Marius, îţi mulţumesc pentru răspuns. Ceea ce vreau eu să spun este aceasta:
Este finalul unui ciclu cosmic şi evolutiv.
Întotdeauna în evoluţia umanităţii, în aceste momente, o mare Fiinţă de Lumină din dimensiunile înalte ale Ierarhiei Divine a fost trimisă să ofere din nou un set imens de oportunităţi fiinţelor care au parcurs cu succes acel ciclu evolutiv, precum şi celor care au rămas “mai în urmă”, ca spun aşa. Este ca un fel de concluzie al acelui ciclu, un arc de boltă, tuşa finală a unui tablou la care s-a lucrat timp de milenii, în care fiecare fiinţă (suflet) a parcurs mai multe întrupări. Este momentul adunării împreună a tutror celor care au evoluat oarecum separat (cel puţin din punct de vedere conştient), şi aşezarea lor într-o unitate care va reprezenta umanitatea de mâine, cea care a absolvit, precum şi ajutorarea cât mai multor fiinţe să absolve.
Pentru această unitate, pentru această piramidă de fiinţe, El va deschide următorul ciclu de evoluţie.
Nu este nimic bigot în acest lucru, şi nici nu înseamnă că trebuie să ne delăsăm, dimpotrivă, dar ceea ce spun este pur şi simplu cunoaşterea a ceea ce trebuie să fie, căci face parte din Planul Divin.
Ca ultimă etapă a trezirii celor care sunt gata pentru absolvire, poate examenul final, este amintirea câtor mai mulţi dintre noi, privitor la acest lucru. Conducătorul apare ca o necesitate, noi trebuie să ne amintim şi să ştim că trebuie să-l cerem.
Strădania finală a celor ce vor să impiedice umanitatea să ascensioneze, este tocmai blocarea amintirii acestui fapt.
Marius, eşti printre puţinii care văd faptul că, în ciuda tuturor eforturilor personale, la nivel colectiv lucrurile merg înspre rău, nu înspre mai bine, iar pe măsură ce noi nu ne amintim de nevoia imperioasă a Conducătorului, continuă să ne menţină în stăpânire toate forţele care se opun evoluţiei (de la nivel subtil, până la nivel social).
Sunt lucruri foarte serioase şi importante.
Din toată inma,
Lia
Lia – desi in principiu sunt de acord cu unele lucruri, tot ce ai spus e ceva ce ai auzit de la altii si ai crezut. Poate ca e adevarat sau o uriasa manipulare, nu stiu. Nu asta conteaza cu adevarat. Planuri divine, ingeri, 2012, conducatori, demoni, elite si asupriti…o fi sau n-o fi, e putin important.
Mai important e lucrul cu tine insuti si pentru ceilalti, in orice forma ar fi.
Vezi tu, Marius, de aceea suntem aşa de separaţi, pentru că ne închidem în carapace cu adevărul nostru individual şi ne temem să ieşim în afară să facem parte dintr-un adevăr mai extins, din care să facă parte şi alţii.
Chiar tu ai spus în răspunsul la primul meu mesaj citez:“managementul de top din companii cu greu poate fi ‘convins’ sa accepte notiunea de Constiinta – nu in sens de ‘moralitate’ ci de ceva dincolo de ‘cunoscut’.
Ideea este că noi trebuie înaintea tuturor să ne deschidem la adevăruri care sunt “dincolo de cunoscut”.
Să facem acest lucru împreună. Adevărul tau nu îl exclude pe al meu şi nici invers, ci, poate împreună, acestea două ne vor conduce la un adevăr mai mare, acela care să îi cuprindă şi pe alţii.
Şi, Marius, nu am auzit aceste lucruri la alţii. Te rog nu spune acest lucru cuiva pe care nu l-ai cunoscut încă.
Din toată inima,
Lia
Lia, parerea mea e urmatoarea : intotdeauna auzim astfel de lucruri de la altii (le citim in carti, le studiem la cursuri, etc) si apoi le ‘simtim’ ca fiind reale pentru noi. Ele nu sunt ‘reale’ in sens absolut, sunt doar adevarul nostru.
Chiar si cand avem ‘comunicari’ (in sensul ca primim intuitii, inspiratii, viziuni etc) de la ceea ce noi numim ‘ingeri’ sau oricum le-am numi, tot ‘am auzit de la altii’ se poate numi. Desi in cazul acesta e un gen de cunoastere mai aproape de Sinele autentic, dincolo de minte.
Deci daca tot ce ai scris provine exclusiv din acesta sursa interioara(fara idei din carti, cursuri etc)nu pot decat sa te felicit ca ai ajuns la acest nivel. Sunt putini care ajung aici, e un lucru deosebit…
In fine, nu asta conteaza cel mai mult, ci, asa cum spuneai, ‘unirea’ mai multor adevaruri pentru a crea unul cuprinzator. Acum, depinde de fiecare cum il exprima…
Marii maestri sprituali din trecut ne-au indemnat mereu sa cautam raspunsurile in noi insine. Ne-au incurajat sa ne observam, sa ne analizam si sa invatam din greselile care le facem. Marii maestri ai zilelor noastre din Tibet, din India si cei imprastiati prin toata lumea ne indeamna spre aceeasi perspectiva. Faptul ca au fost asa de perseverenti in a sustine aceeasi idee in moduri diferite de-a lungul secolelor arata clar importanta mesajului.
Isus ne-a indemnat sa cautam Imparatia lui Dumnezeu in noi insine sustinand ca noi suntem Templul lui Dumnezeu. Buddha sustinea importanta realizatii mintii proprii pana-n stadiul de Nirvana, unirea cu divinitatea. Marii psihanalisti Jung, Gurdjieff etc sustin studierea sinelui din perspectiva spirituala pentru a putea evolua mai constient. Si exemplele pot continua…
In mod sigur exista o ierarhie spirituala ce guverneaza Pamantul si mentine echilibrul pentru ca noi, ca si civilizatie, nu suntem in stare ….inca. In mod sigur exista cel putin un spirit conducator, coordonator care vegheaza la evolutia noastra ca fiinte de lumina. In mod sigur are un rol esential in derularea ciclilor prin care trece viata de pe Pamanat.
Existenta acestui lider spiritual trebuie sa fie pentru noi ca un far, sa ne ghideze spre stari de constiinta din ce in ce mai profunde si mai vaste. In nici un caz nu trebuie sa devina un scop in sine. Un motiv de asteptare si substituire in detrimentul a ceea ce avem de facut fiecare cu noi insine.
Fiecare maestru spiritual autentic, prin mesajul si faptele sale, doreste ca discipolul sa urce, sa invete, sa ajunga precum maestrul insusi. Maestrul este constient de faptul ca orice substituire, orice adulare din partea discipolului poate provoca in acesta o stagnare in evolutie. De aceea va evita tot timpul acest lucru.
La fel si la nivelul maselor. Isus, Buddha etc. nu au dorit sa ajunga sa fie adulati sau sa devina un scop pentru mase.
Religiile sunt exact ce nu au dorit ei. Oamenii nu au fost in stare sa vada diferenta in mesajul lor si s-a ajuns la situatia din ziua de azi.
Adevarul e unul singur si tot ce difera este perspectiva noastra asupra lui. Singura cale de a ne armoniza parerile diferite este aceea de a ne stapani egoul, mandria personala.
Dragii mei,
apreciez si simt fiecare cuvant al vostru.
Insa pierdeti din vederea „pamantescul” articolului.
Lipsa constiintei sau extirparea acesteia este un o trasatura de caracter absolut esentiala intr-o multinationala. Doar asa poti supravietui mirosului de hoituri.Doar asa poti sa suporti incompetenta, lipsa de creativitate, nesimtirea.
@aceeasi: si ce te deosebeste atunci de un robot…?!?
@aceeasi: „pamantescul” articolului isi are locul lui. Orice idee care ramane doar in stadiul de teorie este hrana doar filozofilor pierduti in amanunte.
Isus a mers in templu si a rasturnat mesele negustorilor. Era oare nebun? Nu cred, a vrut doar sa ne transmita un mesaj clar.
La fel si in companii. Mergem din start pe ideea capului plecat de care nu se ia sabia. Noi am permis de multa vreme sa se ajunga la izolarea constiintei prin atitudinea noastra pasiva si lasa. Apoi ne plangem pe unde apucam…
zambesc amar….
in luna ianuarie mi-am pierdut locul de munca tocmai pentru ca am ridicat privirea, pentru ca am dat glas problemelor autentice si am indraznit sa vin cu solutii!
Mi-am pierdut locul de munca pentru ca eu cred in lideri, cred in puterea propriului exemplu….iar faptul ca am afirmat astfel de lucruri m-au facut incomoda pentru sefii mei din multinationala pe care „functia, puterea, averea ii orbesc, ii mentin in ignoranta, le ofera falsul sentiment de superioritate”.
Nu fac din acest lucru un titlu de glorie, nu sunt un erou…dimpotriva! Am un copil de crescut, rate de platit….si cu toate acestea am ales sa plec decat sa devin un mort viu! Faptul ca am plecat cu acordul partilor a fost o „concesie” pe care mi-a focut-o „multinationala” altfel….imi planuise alt articol din codul muncii …..
Intradevar efectele sunt foarte dureroase daca incerci sa te pastrezi vertical. Asa cum spuneam mai sus, s-a permis de multa vreme ca unii sa aiba aceasta atitudine si sa impuna sistemul. Acum suntem intr-o faza foarte avansata in care e foarte greu sa faci ceva fara consecinte materiale. De fapt pe asta si mizeaza domnii care tin fraiele…
Aceasta fiind starea lucrurilor in momentul de fata e logic ca orice tentativa de schimbare sa aiba o rezistenta imensa.
Dar nu imposibil…
Concret, fiecare dintre noi e suspus in societate unor situatii mai mult sau mai putin agreeate. Alegerile facute in astfel de situatii ne pot ajuta sa devenim mai verticali sau mai pasivi. Alegerile le facem functie de cum ne dicteaza constiinta si trebuie sa fim pregatiti si responsabili pentru efectele ce vin.
Imi pare rau ca te afli intr-o situatie mai putin placuta acum dar, din experienta mea, iti pot spune ca dincolo de suferinta de moment ti se pot deschide alte oportunitati mult mai convenabile ptr tine. Nimic nu se intampla fara rost si cred ca fiecaruia i se da atat cat poate sa duca tocmai pentru a-l „forta” sa-si autodescopere sinele. Capul sus!
@aceeasi – eu n-as folosi cuvinte precum ‘hoituri incompetenta, lipsa de creativitate, nesimtire’ deoarece oamenii, luati separat, in afara serviciului, sunt mai ‘buni’.
La servici, datorita mediului in care trebuie sa performeze ca sa poata supravietui, ei se transforma in sens negativ, uneori chiar fara sa-si doreasca. Asta se intampla mai ales cu cei aflati la conducere. Daca ai vorbi cu ei in week-end despre probleme de constiinta cred ca ar intelege. In timpul saptamanii la birou identitatea lor e alta…sunt prizonierii unui sistem in care s-au trezit prin concursul’ destinului’ lor.
Intr-un fel curajul tau de a vorbi e bun – cu conditia sa nu fi vorbit ‘degeaba’ – adica sa spui niste adevaruri pe cae altii nu le inteleg la birou (dar le-ar intelege in afara lui) si sa te trezesti pe drumuri (cum ti s-a intamplat). Vorba unei prietene, mai bine decat ‘sa mori pentru libertate si adevar’ este ‘sa nu mori’. A ‘muri ca martir’ e mai rau decat ‘a astepta momentul potrivit’. Si eu am avut impulsul tau la un moment dat insa mi-a trecut, nu neaparat de teama cat de constiinta faptului ca tipand la oameni nepregatiti nu rezolvi nimic. Mai curand astepti -iar daca ai ceva de spus, o spui inalt mod (cum fac eu cu cei pregatiti, in scris, prin cursuri etc).
Mai discutam la urmatoarele 2 parti.
Felicitari celor care reusesc sa fie intr-un fel la birou si altfel acasa sau care pot intelege un adevar in mod diferit, in functie de locul unde se afla.
….prizonierat fericit!
Un om constient de sine nu poate fi intr-un fel la birou si altfel acasa. Ar fi nevoit poate sa fie ceva mai ferm in decizii la serviciu dar nicidecum schimbat pe interior.
Este foarte evident faptul ca majoritatea este a celor care vad aceasta dualitate ca fiind starea de normalitate. Este lumea lor…
Dar ce ne facem noi…cei care vedem lucrurile mai „simple”? :)
Faptul ca suntem printre ei are sigur un scop. Fiecare dintre noi trebuie sa-l descopere pentru sine in primul rand…si apoi pentru comunitate.
@aceeasi – Oamenii sunt ‘buni’ in interior – mediul ii transforma in ‘rai’. Iar mediul nu-l schimbi in mod permanent prin ‘agresiune’ la adresa conducatorilor – cel mult te ‘racoresti’ ca le-ai spus niste ‘adevaruri’ asa cum le percepi. In locul lor poate multi ar proceda la fel…puterea corupe pe aproape oricine.
Conducatorii trebuie ‘cointeresati’ ca ceva e in avantajul lor – asa cum se spunea intr-un comentariu la articolul cu Brandul Personal de acum cateva zile. Ei vad lumea si viata altfel ca omul de rand – a le spune ‘adevaruri’ in fata nu-i impresioneaza. Oricum, se apropie vremuri in care vor vedea asta din ce in ce mai mult…si oricum nu sunt pregatiti asa ca probabil o vor ‘incasa’…
In cele din urma treaba noastra e cu cei care sunt pregatiti sa se schimbe. Si tu ai dreptate cu multe insa, nu contest…
@marius – parerea mea : serviciul e un mediu in care oamenii intra sub influenta a ‘ceva’ ce le ia Sinele si il foloseste strict in scop comercial. Ii consuma atat de mut incat multi nu mai sunt ei insisi nici in week-end-uri. Cei care ‘revin’ la normal vad lucrurile altfel decat la birou.
Cred ca in loc de a face scandal si a incerca sa impui constiinta cu forta in companii, scotand in evidenta cat de ‘prosti’ si ‘rai’ sunt sefii, mai bine te concentrezi si lucrezi strict cu cei pregatiti, la nivelul lor. Eu asta fac, sunt multi altii care fac la fel. Lucrurile se schimba de la mic la mare…o sa mai scriu despre asta in partea a 3-a.
Eu vad serviciul sau orice alta actiune sociala ca fiind un teren de test atat pentru mine cat si pentru cei implicati. Stresul asupra sinelui este foarte intens si de durata (deseori) tocmai pentru a ne conduce spre limitele proprii. In limite ne vedem clar reactiile si consecintele lor pentru ca pana in acel moment ratiunea ne „autoprotejeaza” si ne impiedica sa traim experienta. Astfel ne vedem greselile si dorim sa nu le mai facem. Astfel evoluam…
In contextul de mai sus esenta, sinele autentic al oamenilor conteaza cel mai mult. Pentru ca in functie de stadiul sau se vad si efectele deciziilor si faptelor.
Un om echilibrat cu o liniste interioara evidenta va fi perceput (chiar si inconstient) de colegii sai subordonati ca fiind un om bun si drept. Modul sau de conducere va fi in limitele bunului simt si deciziile mai dure care ar trebui sa le ia vor fi mai usor de acceptat.
Avand in vedere ca oamenii sunt foarte diferiti ca si perspectiva e mai dificil sa fii drept si moral cu toata lumea. Dar in mare …astfel de lideri pot face diferenta clar.
In multe cazuri personalul din subordine este impus. Un lider bun poate apela cu tact si rabdare la raza de lumina din fiecare fiind constient de faptul ca el se constituie un exemplu prin ceea ce este. Fiecare om ….oricat de cazut este in inconstienta, „vede” acel lucru superior care ne uneste.
In nici un caz nu se justifica o impunere fortata a constiintei in companii. Este o gramada de liber arbitru de respectat…
Dupa serviciu e mai simplu sa lucrezi cu oameni de acelasi nivel. De fapt e activitatea care ne „incarca”. :)
Marius – si eu vad la fel ; e ca un ‘exercitiu de trezire’.
„Seful’ asa cum l-ai descris exista in unele cazuri – dar cred ca e nevoie de mai mult…
Adevarul este ca „trebuie sa fi schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” si nu trebuie sub nici o forma sa astepti din alta parte sa se intample asta. Divinul / Dumnezeu ti-a dat tot ceea ce ai nevoie ca sa faci ceea ce trebuie, este bine, si te implineste sa faci… acum „liberul tau arbitru” trebuie sa aleaga: ramane acolo unde este, sau merge mai departe – si fiindca Universul e in continua expansiune/evolutie, cei care nu se misca odata cu el, se vor „transforma” in altceva…
Un lucru e clar cu privire la economie si societate: sistemul actual se prabuseste si va fi inlocuit – sa speram de unul care functioneaza pe principiul perpetuum mobile mai degraba decat cel al auto-saturatiei…