Va recomandam inca un articol despre management si manageri cu semnatura lui Eliade Rotariu.
Cei mai multi dintre noi am mers la scoala cand eram mici. Unii, mai norocosi, au mers si la gradinita. Acolo ne-am obisnuit de mici cu o autoritate. Pentru ca, bineinteles, „doamna” avea mereu dreptate, iar copiii trebuiau intotdeauna sa faca ce li s-a spus.
Am continuat la fel in scoala, cu profesorii, care si ei, desigur, aveau mereu dreptate. Asta mai lipsea sa „te pui” cu profesorul.
Cred ca ne-am obisnuit astfel pentru ca in toti acesti ani, de la gradinita pana la facultate, am avut o figura autoritara care intotdeauna avea dreptate.
Dupa facultate, urmatoarea etapa pentru cei mai multi dintre noi a fost un loc de munca. Asa ca am inlocuit autoritatea profesorului cu autoritatea unui manager.
Cata autoritate are, de fapt, un manager?
Descoperirea este ca managerul nu are intotdeauna dreptate. Un manager mai face si greseli. De ce? Pentru ca a gresi e omeneste.
John Churton Collins spune:
Sa nu ai incredere intr-un subordonat care niciodata nu-si invinovateste superiorul.
Cred ca are dreptate pentru ca „niciun mare manager sau lider nu este cazut din Rai. Acest lucru se invata, nu se mosteneste”. (Tom Northup)
Top 10 pacate ale managerilor de la Eliade Rotariu
Eliade Rotariu este un manager roman cu multa experienta in companii mai mari si mai mici, companii multinationale sau autohtone. Mai mult, are experienta ca manager si antreprenor in propria companie.
In cazul in care nu ati aflat deja, am primit de la Eliade un TOP 10 greseli pe care le fac cei mai multi manageri. In plus, Eliade a realizat si o serie de clipuri video la care aveti acces gratuit.
Curiosi? Iata lista lui Eliade: cele mai frecvente 10 „pacate” pe care le fac uneori sefii.
Multi manageri:
- nu stabilesc obiective clare pentru ei si pentru oamenii lor;
- nu au sisteme de evaluare, de masurare a performantei;
- nu delega sarcini cum ar trebui, cu eficienta maxima;
- nu planifica activitati pentru ei si pentru toata echipa;
- nu fac time management eficient;
- nu cred si nu practica motivarea non financiara;
- nu creeaza sisteme, proceduri, fluxuri de activitati;
- nu-si dezvolta oamenii;
- nu sunt in armonie cu schimbarea;
- nu sunt atenti si nu lucreaza cu emotiile oamenilor.
Eliade va prezinta in detaliu ce inseamna aceste greseli, de ce le facem, si ce obtineti, ca manageri, cand evitati aceste erori.
Ce mai asteptati? Click aici pentru a primi acces la aceste clipuri video gratuite!
Un răspuns
Obisnuiam candva – acum nu mai am sef, ci doar director, un om cu mult cap si mai ales neparvenit – sa spun sefilor mei asaaaa… in gluma !!! ‘Romanii, daca au o femeie frumoasa dar cu doua maini stangi si o gospodina excelenta dar trecuta de prima tinerete, trimit femeia frumoasa la concursuri culinare si gospodina la concursuri de frumusete…’ Asa facem noi ciorba nationala… Na !!! concluziile le tragem si noi…
Unii spun ca nu avem experienta de a organiza, de a conduce, fiind condusi o generatie intreaga de oameni inculti si obedienti la randul lor, condusi de alti nepriceputi… De fapt, puteam avea aceasta obisnuinta din propria gospodarie, dar se pare ca ne complacem in a trai in dezordine… ‘ca merge si asa…’
Si cred ca mai este ceva… obisnuim sa mergem la interviu ca sa ne aleaga un prezumtiv sef, nu mergem ca sa alegem noi seful. Nu avem obisnuinta muncii de calitate si finete, nu avem curajul sa spunem: ‘…De fapt merg sa gasesc un manager bun, imi dau seama dupa cum pune intrebarile, caci asa o sa-mi ceara si cand o sa-mi fie sef… Si ma voi prosti, voi pierde obisnuinta de a face ceva bun, ma voi obisnui sa plec capul in fata orgoliosului de la care practic nu am nimic de invatat…’
De ce spun astfel? pentru ca mi-a dat Dumnezeu sefi excelenti si sefi de duzina, iar de la fiecare am invatat prin DA si prin NU… Adica: asta as face, asta nu as face. Si apoi am gasit modalitati de estompare a nepriceperilor dumnisale, iar cand nu s-a mai putut, am renuntat si mi-am cautat un loc care sa nu fie comod, ci sa ma impulsioneze la mai mult. Nu pentru a deveni sef, si am refuzat cu obstinatie un astfel de post (sedinte multe si tampite – iertare pentru exprimare!!) dar cred ca sefii mei au fost colaboratorii mei, invatandu-i pas cu pas , din discutii si privind fix in ochii lor (alta lipsa de curaj pentru subalterni) si spunandu-le cum fac eu o lucrare, nu cum i-a cerut directorul lui, care nu stie sa-si precizeze necesitatile lucrative primare…
Sincer… viata de subaltern poate fi excelenta, daca stii sa-ti inveti seful sa te priveasca ca pe un egal, nu ca pe un pres. Caci daca ceri mult unui sef, el nu-ti va mai cere decat sa privesti viata ca pe un permanent concurs, ceea ce este benefic pentru toata lumea… de la el – la intreaga tara…
…DAAAAR… dar…. ooof si vai de tara in care nu sunt decat supusi…
Toate cele bune si frumoase va urez din tot sufletul…