Am mai scris pe Empower.ro despre descoperirea misiunii personale in articolul Care este misiunea TA personala?.
Fiind o o tema atat de importanta si despre care se vorbeste atat de putin, revin astazi cu 7 adnotari care pot fi utile in acest demers de dezoltare personala.
1. Misiunea personala este … personala. Mai mult decat orice, este unica si reflecta calitatile unice pe care le avem. Doar tu iti poti descoperi misiunea ta personala, celalalt te poate acompania cel mult in aceasta calatorie.
2. Misiunea personala este alegerea noastra. Ceea ce suntem si ceea ce vrem sa devenim reprezinta expresia alegerilor noastre. Si cel mai emotionant exemplu in acest sens mi se pare cel oferit de Viktor Frankl in cartea sa “Man’s search for meaning”.
Frankl descrie exemplul detinutilor care desi in conditii grele, gaseau puterea sa ii consoleze pe altii sau sa imparta ultimele bucati de paine. Desigur, ne aminteste el, “nu erau multi. Dar faptul ca existau ne ofera suficiente dovezi ca unui om i se poate lua totul, dar nu si libertatea sa cea mai de pret – sa isi aleaga calea, sa isi aleaga atitudinea”. Iar daca intr-un lagar de concentrare erau oameni care puteau sa isi aleaga modul de a fi, ideea ca noi nu avem optiuni devine ridicola.
3. Misiunea personala este creatoare. La fel cum Wayne Dyer exprima intentia, la fel misiunea personala “trebuie sa fie creatoare, altfel nimic nu ar ajunge sa existe. Fateta creativitatii intentioneaza sa va indreptati spre o creativitate continua, pentru a participa la crearea oricarui lucru asupra caruia va indreptati puterea intentiei.”
4. Misiunea personala inseamna contributie. In mod aparent paradoxal, desi misiunea personala este individuala, atunci cand este bine conturata depaseste sfera unei singure persoane. Misiunea personala este radianta, si astfel un om congruent cu misiunea sa personala “imprastie” energie pozitiva si schimba in bine mediul din jurul sau.
5. Misiunea personala este diferita de obiective. Sau dupa cum spune Andrei Plesu, “Majoritatea oamenilor tind sa creada ca un onorabil program de viata (intemeierea unei familii, realizarea profesionala, datoria fata de comunicate) are substanta necesara pentru a se constitui in sens de viata. Intrebarea cu privire la sensul vietii apare, in toata spectrala ei nuditate, deindata (si tocmai pentru ca) ti-ai indeplinit toate obiectivele”.
Este cazul oamenilor care aparent sunt realizati, dar abia dupa ce si-au atins tintele propuse, isi dau seama ca le lipseste ceva mai inalt.
6. Cautarea misiunii personale nu are neaparat un final determinat in timp. Dar important este sa incepi – se spune ca daca nu ai un scop in viata, atunci scopul tau in viata este sa iti gasesti unul! Procesul poate continua toata viata, iar simplul faptul ca ai inceput sa cauti inseamna ca esti aproape de a gasi.
7. In final o sugestie budista despre o posibila misiune personala.
La sfarsitul vietii, vei raspunde doar la doua intrebari:
Ai fost fericit?
I-ai facut pe altii sa fie fericiti?
6 răspunsuri
Salve Ralu’
alergam, invatzam, construim, iubim, ne bucuram, suferim… o luam de la capat, pentru ce?
Super reflexie… ma indeamna sa-mi pun intrebarea, cum vreau sa fiu?
:)
iar finalul cu fericirea… E nonsens poate sa fi fericit doar pentru tine…. Esti si mai fericit daca o imparti cu cineva…
multumesc.
Buna Ioan,
Da, misiunea ar putea fi fericirea impartasita :-)
Si eu iti multumesc!
sa fim fericiti impreuna… :)
cat mai multi… suna si hilar si posibil
Nu ma mai mira nimic… :)) ce coincidenta, da’ de unde… :)
Zilele astea revad cateva episoade din filmul vietii mele si am recitit (a cata oara, Doamne? cu cata noua incantare…) Alchimistul.
Din unele de motive si din cauza de Alchimist, eu nu am misiune, ci Legenda Personala.
Asa e, este personala. Asa e, este creatoare si atinge pe multi in afara de noi insine. Asa e, difera mult de obiective. Acesta insa se pot tine dupa ea… daca le tin curelele.
Despre alegerea noastra… Nu am citit pe Viktor Frankl, dar mi se trage maneca a n-a oara… Voi citi.
E chestiune de alegere, desigur. Dar nu numai… Sau nu cum poate credem noi.
De asta am gasit si eu ca-i o Legenda, nu o misiune. Nu e ceva ce imi asum, uneori dat ca exemplu (desi exemplele ne pot face sa o intrezarim), alteori „trasata”, ca-ntr-o actiune eroica la care suntem chemati de ceva sau cineva (desi e nevoie si de eroism ca s-o-mplinin).
Cand spun Legenda – si n-o fac doar ca m-a patruns Alchimistul pana-n adancuri ce nici nu le banuisem – ii recunosc aspectul de mister.
Nu stiu, poate unii si-au gasit-o usor. Mie mi s-a parut o aventura insasi descoperirea ei.
Povestesc prietenilor, cu acelasi entuziasm ca-n ziua „aceea” , cum mi-am gasit-o, in cea mai tare forma de „negociere in meditatie” . Aaaa, da, am facut negociere „inauntrul” meditatiei, cu ghidul meu fara trup, care mi-a incredintat Legenda si rade si azi de mine. Da’ ma-nvatat sa rad si eu… tot de mine.
Cum zic, e personala Legenda asta, asa ca o tin deocamdata sub „persona”, sub masca adica… Se vede uneori cate-o sclipire…
Mister, pentru ca tre’ sa te scufunzi dupa ea, mai adanc si mai mult decat culegatorii de perle, ori sa te-nalti mai sus ca vulturii, poate-n al doilea cat al lumii , ca pescarusul Jonathan Livingston.
Nu stiu ce voi spune la sfarsitul vietii. Superbe intrebari, oricum… Am intalnit si zisa asta draga: „fericirea e insasi calea, cautarea”…
Stiu insa ce-ntrebari imi pun acum, destul de des, si care ma invata sa ascult Limbajul Inimii, al Lumii, care ma ghideaza spre implinirea Legendei.
Primul pas, esential (si nu e singurul esential), e asta:
Sa ne gasim, sa ne descoperim Legenda.
Odata deschisa cautarea, timpul se va juca cu noi cu totul si cu totul neasteptat…
@Mikka – esti pe inaltimi adanci, si o spun cu respect… :))))))
Mikka,
Jos palaria :-), imi place ideea de legenda personala si in plus, e nemaipomenit faptul ca TU ti-ai descoperit-o!