Daca in articolul anterior am descris schimbarea, insistand pe calatoria interioara pe care o parcurgem prin acest proces, astazi voi incepe cu un paradox al schimbarii:
Tranzitia incepe cu sfarsitul!
Aceasta afirmatie ii apartine lui William Bridges, cunoscut consultant american in management, care sustine ca este nevoie sa incheiem lucrurile vechi inainte de a incepe ceva nou.
Astfel, inainte de a ne schimba fundamental, este nevoie sa renuntam la ceea ce am fost, la vechea noastra identitate. Mai concret, inainte de a invata un nou mod de a fi (de exemplu a manca sanatos), este nevoie sa renuntam la ceva ce facem deja (a manca mai putin sanatos). Un alt exemplu este acela unei relatii – inainte de a fi pregatiti sa incepem o noua relatie trebuie sa ne fi desprins emotional (nu doar in realitatea externa) de fostul partener.
Dar nu ne place cand ceva se sfarseste…
De multe ori, evitam sfarsitul si deseori preferam mentinerea unei realitati pe care o cunoasten, chiar daca nu ne satisface. Si manifestam rezistenta fata de schimbare pentru ca ne este greu sa ne desprindem de ceea ce stiam.
In psihologia freudiana, acest proces se numeste “travaliu de doliu”. Imi place foarte mult aceasta sintagma pentru ca imbina un concept legat de nastere (travaliu) si unul de sfarsit (doliu). Astfel, doliul nu se refera neaparat la deces, ci la desprindere, la separare de o persoana, loc sau chiar o convingere.
Ca orice travaliu, si acest proces este dureros. Ne poarta printr-un carusel de sentimente: putem simti furie, tristete si melancolie fata de ce am pierdut sau teama fata de un viitor imprevizibil.
Cum ne putem desprinde?
Personal nu cred in retete, ci doar in optiuni. Si iata trei optiuni care poate v-ar fi de folos in parcurgerea proceselor de schimbare:
1. Recunoasteti pierderea. Cred ca recunoasterea pierderii ajuta foarte mult in abordarea schimbarii cu realism. Chiar si in cazul unor schimbari dorite si fericite sunt pierderi si renuntari. Anticipandu-le, cred ca ne va fi mai usor sa ne adaptam la ele.
De exemplu, in cazul unui cuplu care decide sa locuiasca impreuna, cea mai vizibila emotie este probabil bucuria inceperii unei noi etape a relatiei. Pe de alta parte, pentru ca fiecare partener sa poata parcurge lin aceasta tranzitie, este necesar sa ia in calcul si eventualele pierderi: poate mai putin spatiu personal, poate mai putin timp pentru sine, poate un sentiment de stirbire a independentei.
2. Intelegeti impactul pe care il are pierderea pentru voi. Pierderea este subiectiva si este perceputa de fiecare dintre noi in mod individual.
Astfel, este util sa recunoastem modul in care noi ne desprindem. Mai mult, in relatiile cu ceilalti ne ajuta sa acceptam reactii diferite si sa nu le catalogam ca fiind “disproportionate”. De exemplu, sunt persoane care se adapteaza aproape imediat la un nou loc de munca, in timp ce altele inca povestesc cu nostagie despre cum era “la fostul job” dupa luni de zile de la transfer.
3. Nu idealizati trecutul. Prin tristetea asociata pierderii, trecutul isi pierde realismul si poate deveni “un taram mitic”. Astfel, de exemplu, o fosta relatie capata dimensiuni idilice, nu datorita sentimentelor avute atunci, ci datorita melancoliei cu care o privim acum.
Trecutul, desi pozitiv, a avut probabil imperfectiunile sale si doar privindu-l realism ne vom putea construi o realitate viitoare mai buna.
Ma desprind aici de acest articol, urmand sa revin saptamana viitoare cu un nou articol provocator despre schimbare, care va aduce in discutie haosul, necesar oricarei schimbari…
7 răspunsuri
Da, Raluca, pentru a ne schimba avem nevoie sa eliminam vechile tabieturi, si aici e partea cea mai grea. E usor sa primesti noul cand ai eliminat vechiul. Ce zici in schimb de rezistenta la schimbare, obiceiuri de a te purta, de a gandi, facute ani de zile , sa le schimbi, e ca si cum ai invata sa mearga un copil. Apropo de haos, l-am simtit din plin si crede-ma, e aiurea sa te simti in aer. Si totusi in momentele de criza, e important sa spui si sa faci ceea ce vrei, sa schimbi ce nu-ti place!
Mi se pare tare importanta a doua optiune prezentata de tine, Raluca: a intelege impactul diferit al unei intamplari asupra unor persoane diferite. Pentru unii e mai usor, au mai multa forta de a trece peste, pentru altii pur si simplu lucrurile par a avea o masa diferita: sunt mai greu de dus si parca mai dense.
Ma intreb si te intreb doua lucruri: cum reusim sa pastram distanta necesara pentru a vedea ansamblul atunci cand situatia, desprinderea, e a noastra sau foarte a noastra?
Si cum putem sustine prin aceasta trecere pe un omulet din categoria „pentru mine totul doare mai mult”, atunci cand rolul nostru presupune ca avem distanta necesara privirii de ansamblu?
ăsta e articolul de care aveam nevoie azi!
Daniela, ai ca de obicei comentarii si intrebari interesante si percutante …
Nu cred ca solutia este sa pastram distanta. Cand ne despartim de ceva ce a fost al nostru, este imposibil sa fim distanti, se rupe ceva din ceea ce am fost noi. Despartirea nu se intampla (numai) in planul extern, ci mai ales in planul intern – ma separ de „obiectul meu intern”, de reprezentarea mea mentala si mai ales emotionala.
Cred ca ceea ce putem face atat pentru noi cat si pentru altii este in primul rand sa trecem prin desprinderi. Desprinderea e ca o pilula amara care vindeca, nu ne place, dar ne ajuta sa ne insanatasim. Cred ca foarte multa suferinta apare din faptul ca nu trecem prin separari; frica de suferinta este atat de mare, incat nu o mai exprimam, si ea se inmagazineaza in sufletul nostru sub forma de depresie agresivitate etc.
In legatura cu „cat ma doare”, cred ca ne ajuta sa intelegem de unde ne vine dificultatea de separare. Psihologia explica acest lucru prin teama de abandon iar psihanaliza printr-un „spatiu personal” sau „basic trust” insuficient fundamentat. Mai concret, copilul mic isi formeaza intern un spatiu personal securizant daca are parte de un mediu care il valideaza; astfel, el poate suporta separarile fara sa aiba teama de disolutie. La adulti, spatiul personal ajuta in sensul de „a-mi fi bine cu mine”, chiar si fara validarea partenerului, sefului, familiei…
Raluca
A. Faith, ma bucur ca ai rezonat cu acest articol,
Raluca
Heh, de chestia asta trebuie tinut cont in orice cura de slabire! ca are, mai ales un sfarsit, care te va impinge in nevoia acuta de o NOUA cura de slabire.. :(
aha! :) in sfarsit ai luat in calcul comentariu meu la articolul cu schimbarea.
Cred ca convingerile fac diferenta dintre un invingator si un looser, dintre succes si esec. Schimbi un pic modul cum privesti lucrurile, sa vezi din alta perspectiva si se schimba totul aroape cand actionezi.
astept cu mare interes urmatorul articol