De cate ori nu ai auzit in viata indemnul „Nu-ti fie teama”? Cu siguranta l-ai auzit de foarte multe ori, dar nu ai inteles in schimb ce ar trebui sa faci cu adevarat pentru ca teama sa dispara. Nu ne-a invatat nimeni cum sa procedam in astfel de situatii pentru ca in realitate depinde de cat de bine te cunosti tu pe tine insuti.
De regula, teama este generata de absenta cunoasterii, iar daca ti-e teama de esecurile tale, de reactiile tale sau de ale celorlalti, inseamna ca inca stii destul de putin despre tine insuti. Pentru a te cunoaste cu adevarat e nevoie de curajul de a experimenta mereu, cu acea curiozitate cu care copiii experimenteaza noul (de altfel pentru ei totul este nou!).
Acest lucru imi aminteste de mesajul filmului The Grey (2011), un film bogat in trairi intense si care te face oarecum sa cobori si tu in salbaticia necunoscuta dinantrul tau, in vizuina lupului: teama.
Ca un lup
Comparatia fricii cu lupul este mai mult decat inspirata. Cel mai mare dusman este frica, iar cea mai mare frica este frica de moarte – numitorul comun al tuturor temerilor pe care le ai zi de zi. Asa cum reiese si din mesajul filmului, nu poti fugi prea mult de frica ta, e nevoie sa o privesti in ochi si sa o infrunti, asa cum este ea.
Daca lumea in care traim este o jungla, dupa cum afirma multi oameni, nu putem trai mereu cu teama ca nu vom supravietui sau ca vom fi atacati. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca un puls accelerat scurteaza viata, ceea ce are sens daca masuram durata vietii animalelor. De pilda, elefantul traieste mai mult datorita faptului ca bataile sale au un ritm mai lent dat de respiratie, pe cand un iepure, un animal mereu in alerta si cu pulsul accelerat, traieste mult mai putin.
La fel si oamenii care isi pastreaza calmul interior si o respiratie profunda sunt mai longevivi decat cei care traiesc intr-o ingrijorare continua.
Revenind la filmul The Grey, supravietuitorii traiesc cu teama de a fi atacati pentru ca se aflau in salbaticie, pe un teritoriu necunoscut si care, culmea, era revendicat de lupi. Comparativ, atunci cand iti este teama este pentru ca te afli pe un teritoriu necunoscut si din cauza fricii care isi revendica drepturile, nu-ti mai acorzi timp sa-l cunosti, astfel incat aceasta sa dispara.
Eroul filmului este singurul care isi accepta frica, o recunoaste, dar nu se lasa invins de aceasta. Finalul filmului este la fel ca situatia ta prezenta, depinde numai de tine daca iti vei infrunta sau nu teama pentru ca acel curaj de a o infrunta e suficient pentru a sti ca ai invins.
Ce urmeaza dupa este istorie. Sau cum ar suna in limba engleza: Confronting is victory, the rest is history!
5 răspunsuri
Bravo Adela pentru ca ai scris despre acest film si despre mesajul lui! Filmul a fost o adevarata revelatie si pentru mine! Foarte inspirata paralela intre lup – frica si necunoastere. Multumesc!
Multumesc si eu, Dan. M-a impresionat mult acest film si mai ales lectiile pe care mi le-a dat. Oricat ar parea de periculos acest „lup” (frica), el poate fi invins numai prin confruntare directa.
Excelent articolul, mai ales datorita raportarii la film. Devine totul mult mai usor de inteles :) Totusi, la un moment dat spui ca teama de reactiile celorlalti se datoreaza tot faptului ca nu ne cunoastem suficient de bine. Insa, cred ca in acest caz radacina temerii sta in alta parte. E pur si simplu imprevizibilul comportament al oamenilor, deci mai degraba problema e ca nu ii cunoastem pe ei suficient de bine. Si aici, parerea mea e ca, situatia devine mai dificila. Pentru a trece peste frica am putea realiza un plan cu diverse posibile reactii ale celorlalti si raspunsurile pe care ar trebui noi sa le avem. Dar, cand vine vorba despre oameni si comportamentul lor, cred ca planurile nu sunt suficient de cuprinzatoare :)
Frumos articon. Multumim
The Grey este un mare film! Ati urmarit si ce se intampla DUPA genericul final? Esenta sta in ultima secunda dupa ce s-a terminat defilarea numelor!!!