E greu sa duci gunoiul la cos. Si mai greu este sa ti-l scoti din minte. Statul roman devine complicele fumuriu al cutitului indreptat impotriva noastra. O lama amenintatoare vine inspre fiinta noastra sugrumata de esecul ce nu ne da pace.
Intr-o tara in care hipodromul din Ploiesti este la un pas de a deveni “proiect imobiliar de lux” si intr-un mediu in care fumul de tigara devine mai gros decat obrazul semenilor, viata a ajuns un amanunt plin de balti. Broastele ne reprezinta intr-un mod dureros de obiectiv. Ele sunt proiectia noastra asupra a tot ceea intreprindem.
Conducta spre nicaieri
“Intreprindem” am scris? Pretentios cuvant. De fapt, in Romania oamenii reactioneaza haotic la ceea ce considera a fi hotararile destinului. Tanguirea a luat locul ganditului intens si profund.
Totul este o piesa de teatru. Scoala, spitalul, scara blocului, gradina vecinului si mersul pe strada. Si precum un iepure scos din joben, privim nedumeriti evenimentele care par a ne coplesi. Ne dorim sa ajungem precum cel care a scos animalutul in timpul spectacolului. Renuntam la maretia de a ne dori sa inventam noi un iepuras pe care sa il aratam lumii.
Am fost invatati sa credem in conducte ruginite si in tevi sparte. Ne-am obisnuit sa reparam inutilul intr-o tentativa disperata de a inchide poarta cetatii noastre. Poarta care ne-ar aduce prospetimea in viata. Si ar mai aduce un fenomen teribil pe noptiera de langa pat. Ar aduce schimbarea in bine.
Orice deseu este inghitit de imensitatea paraului de sub pod
La 5-6 ani duceam oile sa bea apa. Paraul Somuz din judetul Suceava este locul care mi-a aratat pentru prima data ca orice piatra poate fi scufundata si ca orice galceava isi gaseste linistea acolo.
Am invatat ca orice jar poate fi stins. Pentru ca pana la urma asta facem cu totii. Aruncam si primim pietre si aprindem focuri mai mult sau mai putin justificate. Dincolo de rautatea sau bunatatea noastra, dincolo de valoarea noastra spirituala, fiecare dintre noi are in subconstient dorinta de a fi zeu in propriul Olimp. Asta ne defineste, asta ne desparte si asta ne apropie, de fapt.
Calcam frunzele toamnei si urcam poteca dualitatii. Singuri si impreuna in acelasi timp, romanii au nevoie sa isi propuna si sa se astepte sa obtina mai mult. Doar ca, spre inima fiecaruia e cate o cheie diferita. De aceea povestea nu se va termina vreodata. Iar capitolele sale vor fi scrise cu pana umezita de sangele celor care au dat inaintea noastra piept cu aceasta gorila. Cu padurea existentei cotidiene.
Dar paraul va continua sa existe. Si oricat de mic va fi, imensitatea lui va consta in forta cu care va absoarbe gunoiul pe care incapabilitatea noastra l-a lasat sa creasca. Progresul va aparea atunci cand in jurul paraului vom vedea oameni cu saci in spate. Si vom vedea apa pregatita sa preia neimplinirile noastre, sa le duca pe alt taram si sa revina apoi la curatenia gata de a primi niste oi insetate.
5 răspunsuri
super articolul:constientizarea dinaintea motivarii pe care multi o refuza/ignora pur si simplu din start; altfel poate s-ar trezi de pe pilot automat si-ar functiona si altfel decat „in virtutea inertiei”. E drept ca „plansul de mila” si tanguirea or devenit sporturi nationale, dar atata timp cat nu plecam urechea la toate vaicarelile si nu ne lasam intimidati de astfel de mentalitati, cred ca vom gasi puterea sa-i inspiram cumva pe acei oameni, sa le aratam de fiecare data cat de frumoasa si minunata poate fi si este viata si ce potential are fiecare in el. Felicitari, v-am ascultat si-aseara pe radiolynx: sunteti fantastici si faceti o munca deosebita!Mi-a placut in mod deosebit interviul cu Alex Gavan, am invatat multe de la el; de asemenea a fost interesant sa reascult principiul gropilor: „daca te afli intr-o groapa, opreste-te din sapat”. Ma bucur enorm ca va pot asculta si la radio si sper sa va descopere cat mai multa lume.
Draga Ovidiu,din pacate aseara am fost la servici si am pierdut lansarea emisiunii,dar lunea viitoare voi fi libera asa ca atunci am sa va urmaresc in mod sigur! Superb articol,minunate fraze!Sa stii ca noi avem un parau curat din care bem,Empower! Iar tu esti unul dintre cei care au grija ca acest parau sa fie mereu limpede!
Multumim mult, Roxana :) .
Asa e. Putini realizeaza asta. Tocmai de aceea cei care o fac ajung atat de sus :) .
Elena, vom pune inregistrarea si la noi pe Empower :) . Multumim pentru sustinere. Vom cauta sa devenim tot mai buni :)
In primul rand, felicitari pt articol, imi place foarte mult. Referitor la ce ai scris, e clar ca multi ne pierdem in „padurea existentei cotidiene” si expresia ta imi aduce aminte de asa-numita „legea junglei”. Nu-i asa ca totul pare uneori o competitie prea….prea? Care a scapat obiectivele din ochi de mult si totul devine deseori o lupta surda pt…pt ce?
http://www.tomescuionut.blogspot.com