Intre a fi si a face

Invatam sa facem…

Traiam intr-o lume care ne invata cum sa facem lucruri, sa finalizam proiecte si sa indeplinim responsabilitati. Mai mult, “facem” investitii, ne “facem” casa, “facem” cumparaturi.

Auzim zilnic despre cum sa actionam eficient, invatam despre importanta obiectivelor (SMART – specifice, masurabile, posibil de atins, realiste si incadrate in timp), despre “to do list” sau prioritizari. La scoala, la serviciu, dar si acasa suntem “evaluati” (si “recompensati sau sanctionati”) in functie de cum “facem” ceea ce avem de facut.

Dar stim oare sa fim?

Intr-o lume a vitezei, suntem deseori ocupati si ne aglomeram viata cu lucruri care trebuie “facute”. Pe nesimtite, “a face” substituie nevoia de “a fi”. Fugim de a fi si ii luam in ras pe “cei care nu fac nimic”.

A face inseamna a actiona si este in esenta un act de creatie. Insa, a “face” in exces, a avea mereu si mereu lucruri de facut inseamna a tese o perdea dincolo de care nu mai vedem si nici macar nu ne mai banuim Fiinta.

Si astfel ma intreb (si va intreb): cum mai avem timp sa FIM pur si simplu intr-o lume care alearga dupa A FACE?

Cum putem invata sa fim?

1. Sa fim cu noi inseamna sa traim in prezent, fara a evada in nostalgia trecutului sau in proiectia viitorului. Astfel, ne acceptam existenta si participam la viata noastra atat cu mintea cat si cu sufletul. Intr-un cuvant: suntem vii!

A fi inseamna a intelege nu doar ce ai de facut dar si de ce vrei/alegi sa faci acele lucruri. A fi inseamna sa treci de la o lunga lista de “to do list” (sarcini de indeplinit) la ceea ce vrei cu adevarat. A fi inseamna sa descoperi cu adevarat valorile tale si nu doar sa declari ceea ce ai fost invatat de catre familie si societate ca este important pentru tine.

A fi inseamna ca din cand in cand sa te opresti si sa incetezi goana. Sa te observi (sa iesi din EU-ul traitor in cel observator, dupa cum ne invata psihanaliza) si sa intelegi ca esti mult mai mult decat faptele, gandurile si emotiile tale.

A fi inseamna sa te bucuri si sa iti manifesti recunostinta – dupa cum spunea Tony Robbins: “In fiecare dimineata sunt fericit ca ma trezesc deasupra Pamantului, restul il iau ca pe un bonus”.

2. Sa fim cu ceilalti inseamna sa participam in relatia cu lumea cu toata fiinta noastra, ceea ce este mult mai mult (si mai greu) decat sa facem lucruri pentru ei. In rolul de parinte, pe langa lucrurile pe care le facem pentru copii, sa invatam sa fim impreuna cu ei. Ca prieteni, pe langa ajutorul practic pe care il oferim celuilalt, sa putem fi si sa putem intelege. Cu partenerul nostru, sa il acceptam si sa ne desavarsim impreuna “la bine si la rau”.

Pana saptamana viitoare, cand vom vorbi despre coaching ca mod de a “a fi”, va urez sa FITI… prezenti, autentici si bucurosi!