Lungul drum de la dorinte la realitate…

Am scris in articolul trecut despre manifestul pentru dorinte, apartinand lui Jacques Salomé:

Orice dorinta are dreptul la existenta sa de dorinta, indiferent daca este indeplinita sau nu.

Pentru ca dorinta sa existe, este esential sa o descoperim, sa ne luam timpul si atentia de a afla ce ne dorim cu adevarat. Cunoscandu-ne dorintele, ne consolidam spatiul interior si putem face alegerile de viata potrivite noua.

Dar… dorinta NU este realitate!

Pentru a nu ne ucide dorintele “din fasa”, mai apare o conditie, aparent paradoxala: sa acceptam ca dorinta este deocamdata doar o dorinta! Si acum nu o regasim in realitatea “concreta” a vietii noastre!

Traim intr-o era a dezvoltarii personale dominate de scoli de gandire care ne sugereaza ca dorintele noastre pot prinde contur instantaneu si aparent fara efort. Intorsi in realitate, observam distanta fireasca dintre dorinta si realitate.

Pentru ca dorinta sa devina realitate, este nevoie in primul rand de timp. Asa cum “oricate moase ar avea, un copil se va naste tot la noua luni”, la fel orice dorinta are nevoie de timp pentru a se materializa. Iar pe langa timp, orice dorinta adusa in realitate implica multa “transpiratie” – efort, resurse, relatii, perseverenta.

Si uneori, chiar daca vom face toate aceste eforturi, este posibil ca unele din dorintele noastre sa nu se implineasca, cel putin nu la momentul sau in forma in care ne-am imaginat-o initial, deoarece rareori dorintele depind doar de noi. Si astfel, dorintele ne invita uneori la a ne accepta limitele si a invata rabdarea si rezistenta la frustrare.

Sunt dispus(a) sa fac ceva pentru dorinta mea?

Unele dorintele se schimba si de aceea este util sa ne acordam timp pentru a testa “durabilitatea dorintei”. Daca dorinta trece testul timpului, este momentul sa ne intrebam: “Sunt dispus(a) sa fac ceva pentru dorinta mea?”.

Si este util sa stim ca avem intotdeauna 2 raspunsuri. Putem decide sa nu facem nimic in acest moment. Iar aceasta hotarare nu inseamna sa renuntam la dorinte, ci sa le pastram in stadiul de dorinta.

Sau pot raspunde afirmativ si acum este momentul cand registrul se schimba – trec dintr-un registru pur imaginar catre o realitate materiala. Si aici apare o alta intrebare, foarte des folosita in coaching “Care este cel mai mic pas pe care il poti face?”.

Si astfel, dorinta exprimata se pastreaza intr-un “sipet cu dorinte” sau se poate aduce in realitatea vietii noastre.

Daca doresti sa afli mai multe despre dorintele tale si modul cum le poti onora in 2010, te invit la cursul deschis “2010 – Un an de Viata Rotunda”, din 26 ianuarie 2010. Mai multe detalii despre acest curs aici.