De ceva vreme imi este clar ca dezvoltarea personala nu este doar un concept ce suna bine, ci este un proces continuu pe care il recomand sa fie prezent zi de zi in viata mea si a oricui. De aici, insa, vine si provocarea metodelor folosite. Pana acum aproape un an, as fi spus ca metodele cele mai cunoscute si poate si recomandate sunt: trainingul, cartile de dezvoltare personala, coaching-ul si nu in ultimul rand filmele.
De curand am descoperit, insa, doua modalitati de a creste personal ce m-au surprins foarte placut. Este vorba despre actorie si joaca combinata cu actoria prin improvizatie. Ambele ne sunt la indemana nu doar prin a face o facultate sau cursuri, ci prin contexte de viata pe care ni le putem crea. Putem juca mima intre prieteni sau sa punem in „scena” piese de teatru in liceu, la facultate sau la munca. Putem sa ne jucam cu prietenii sau in familie sau pur si simplu sa urmarim copiii in parc si sa reinvatam lucruri importante de la ei.
Dar haideti sa va dau si doua exemple pentru a intelege mai bine de ce am ales sa va povestesc despre aceste doua modalitati de a ne dezvolta personal.
Actorie
In toamna lui 2008 sora mea avea sa intre la teatru. De atunci o observ pe sora mea cum se maturizeaza, cum se cunoaste pe sine intr-o luna cat altii intr-un an, cum ajunge sa comunice din ce in ce mai usor cu oamenii din jur si ajunge sa constientizeze puncte slabe ale ei ce le transforma in puncte forte in doar cateva zile. Si asa am inceput sa vad actoria ca o scoala a vietii.
Ca sa intelegeti insa sub ce forma poate influenta actoria viata unui om, o sa redau aici chiar niste randuri scrise de sora mea, Monica:
… am descoperit in mine lucruri pe care nu-mi imaginam ca as fi in stare sa le fac. Acest nou taram ce mi s-a revelat m-a ajut de asemenea sa vad si sa inteleg mult mai bine tot ce se afla in jurul meu. In final pot spune ca Shakespeare m-a facut sa ma maturizez si sa cresc ca fiinta umana.
Joaca si actoria prin improvizatie
Acum mai putin de doua luni, dupa ce am fost la mai multe spectacole in trecut, am decis sa ma apuc de cursuri de improvizatie. Nu prea stiam ce urma, dar un lucru era clar: voiam sa ma distrez.
Nu s-a intamplat doar asta, ci am reusit sa descopar cat de utile pot fi astfel de metode (joaca si improvizatia) in a dezvolta abilitati atat de mult necesare noua ca oameni in orice context de viata. Personal, am inceput sa lucrez, de cand cu aceste cursuri, la capacitatea de a fi atent, atat la mine cat si la cei din jur. Cursurile de comunicare mi se par acum mici copii pe langa lectiile pe care le pot extrage din aceste intalniri.
Mai mult de atat, ce mi se pare remarcabil este ca aici exista posibilitatea ca dupa fiecare joc sa identificam ce a mers bine si ce nu a mers bine si sa reluam experienta printr-un alt exercitiu, si sa lucram doar pe bucatelele care nu au mers bine, pentru a le imbunatati. Este ca si cum in viata as putea sa ma intorc in trecut si sa repar fix acele mici lucruri unde am gresit, lasand partile bune asa cum erau. Poate putin similar ideii din serialul Being Erica.
Sunt multe de spus despre fiecare dintre aceste medote alternative de dezvoltare personala, insa pe final intrebarea mea este: Tu ce alte metode, decat cele clasice, mai folosesti pentru a te dezvolta personal?
11 răspunsuri
Astfel de tehnici, de cunoastere prin actorie, sunt descrise de Carlos Castaneda in cartile sale. Tehnicile se numesc: stalking.
Astfel de tehnici mai sunt descrise si de Mircea Eliade in cartea 19 trandafiri si erau practicate si de Gurdjieff.
Multumesc frumos Radu pentru cele doua idei impartasite. Chiar mi-am notat sa caut mai multe despre ce ne-ai spus.
Ca raspuns la intrebarea ta de la final, ar mai fi niste metode, pe care le recomanda Brian Tracy si Tony Allesandra, insa cred ca intra in categoria metodelor „clasice”, dupa cum le zici tu:)
1) Positive self talk (affirmations) – repetarea zilnica a afirmatiilor pozitive
2) Vizualizarea
3) Act the part – chiar daca nu suntem experti intr-un anumit domeniu, pretindem ca am fi, ne comportam ca si cum am fi experti
4) Modelarea dupa o persoana pe care o admiram si care este o autoritate in domeniile in care dorim sa excelam
5) Imaginati-va ca urmeaza sa predati un curs pe una din temele in care doriti sa deveniti expert
6) Considerati-va un exemplu, toata lumea se uita la dumneavoastra si urmareste tot ceea ce faceti.
Probabil aceste metode se incadreaza in categoria celor cunoscute, insa sunt foarte utile si merita mentionate inca o data:)
Salut,
Cred ca training-ul, coaching-ul si cartile sunt in principal metode de a accesa idei de dezvoltare personala si a te motiva, fiecare cu nuantele ei. Lucruri gen actoria sunt in schimb actiitati practice, care iti permit sa interiorizezi anumite idei, anumite roluri, si sa le faci o parte din tine. De-asta ele sunt mai mai puternice. Pacat ca multi oameni se opresc la prima parte.
Cheers,
Eduard
Salutare. De ceva timp am lasat deoparte tonele de carti si materiale video de dezvoltare personala, si am hotarat ca 2010 sa fie exclusiv anul practici, astfel ca am inceput sa aplic in viata de zi cu zi tot ce am invatat in anul 2009, si anume: vorbit cu oamenii straini pe strada sau orice alte imprejurari desi cateaodata imi tremura vocea, vorbit cu femeile straine deosebit de frumoase si „inabordabile”, observarea dinamicii grupurilor si a societatii in general in implicarea mea directa pentru a vedea efectele prezentei mele in anumite situatii, program ca la armata zi de zi la ore fixe de vizualizari, afirmatii, meditatii, audiohipnoza, etc.
Cred ca ceea ce a facut-o pe sora ta sa se maturizeze intr-un timp asa de scurt, se cheama in psihanaliza „Eul Observator” care este unul din elementele maturizarii unui om si consta in abilitatea de a te observa pe tine in timp real, mai ales in plina stare psihica negativa sau in conflicte cu alte persoane, si a te opri fiind propriul tau antrenor si observator 24/7. Sora ta a reusit sa-si insuseasca acest exercitiu, datorita actoriei pentru ca aceasta implica iesirea din stare de „pilot automat” a mintii si concentrarea si observarea comportamentului personal din trimpul jucarii rolului, ceea ce a dus la un val de revelatii prin observarea si modificarea comportamentlui din fiecare zi.
Vreau sa mai adaug ca „exercitiul” (pentru ca se pare ca e necesar sa fie privit asa) de a vorbi cu femei straine si deosebit de frumoase, poate dezvolta un barbat intr-o singura zi mai mult decat in zeci de ani. Importanta acestei practici este mai mare decat frica si lamentarea atat de comuna intre barbati, astfel ca e absolut necesar practicare lui chiar si cu o voce tremura si cu un puls de 1000 batai pe minut. Acum doua zile am patit ceva asemenator: am spus: „Salut…. aaaaa….. am uitat” (am zambit si am plecat.. cu un sentiment de multumire venit parca de pa alta planeta).
In final, putem recunoaste cu totii, ca toate eforturie noastre din aceasta viata, de dezvoltare personala sau profesionala, facute mai mult sau mai putin constient, se rezuma, la un singur scop mare si lat: relatia cu sexul opus. (asta pentru omul obisnuit, pentru ca pentru cei cu un camp de perceptie mai mare se transcende spre cautarea sinelui autentic)
Salutari, si pentru ca este 8 martie, am 2 citate:
„Vei intelege femeile numai atunci cand le vei putea iubi fara sa le judeci” (Marriane Williamson)
si…
„Bărbaţilor: eliberaţi femeia şi ea vi se va dărui întru totul” (Anais Nin)
Multumesc. Ma bucur de argumentare, cred ca daca esti intr-o continua cautare nu ai decat de castigat.
http://www.yourway.ro/2010/01/25/antrenament-de-autenticitate/
Cred ca „learning by doing” este cea mai buna metoda de dezvoltare personala. Evident ca asta presupune in acelasi timp doua lucruri esentiale :
– trebuie sa ai curajul sa faci lucrurile pe care ti le-ai propus si sa-ti asumi consecintele de orice natura ar fi acestea;
– sa ai capacitatea de a te autoanaliza cat mai obiectiv cu putinta si sa poti fi sincer cu tine insuti mai ales atunci cand constati ca ai gresit;
Eu personal am trecut in urma cu doi ani de la statutul de angajat la cel de angajator…iar trecerea nu a fost chiar lina…de la o companie cu cativa angajati (in jur de 10) unde jucam rolul unui simplu angajat/coleg chiar daca sa zicem ca atributiile mele erau considerate de management am trecut la o companie in care eu eram angajatorul a 50 de oameni. Mi-a fost teama ca nu voi reusi sa ma impun, mai ales ca eram foarte tanara (23 de ani), mi-a fost teama ca nu voi reusi niciodata sa castig respectul angajatilor mei, ca nu voi trece niciodata de statutul de „sotia sefului” si mai ales mi-a fost teama sa nu iau decizii de business proaste care ar putea periclita bunul mers al afacerii. Si stiti ce am observat? Ca se poate…si am descoperit lucruri care nu credeam ca sunt acolo si am incercat sa dezvolt ceea ce am observat eu ca da rezultate pozitive si sa inteleg, corectez sau chiar elimin partile negative. Recunosc ca aceasta ultima parte e cea mai grea…e greu sa-ti dai seama ce ai gresit si mai ales „de ce”, ce parte a personalitatii tale te-a facut sa reactionezi intr-un fel sau altul, insa cu rabdare se gasesc si explicatiile.
Sunt de acord ca si cartile ajuta foarte mult dar pana la urma situatiile din carti nu sunt aproape niciodata la fel cu cele intalnite in practica. Mai ales ca noi avem de-a face aproape exclusiv cu o literatura de tip american iar americanii ca popor sunt cu totul si cu totul altfel decat suntem noi. Sunt mult mai deschisi fata de parerile celor din jur, accepta mult mai usor feedback-ul…cel putin asta am observat la cei cu care am colaborat pe diverse proiecte.
Sociodrama – imbina joaca si actoria in metode de actiune ce pot fi folosite pentru dezvoltarea personala dar si profesionala; este folosita pentru explorarea sistemelor generand schimbari individuale si/ sau de grup; se bazeaza pe activitatea Dr. J.L. Moreno, fondatorul pshihodramei si cred ca e o noutate pentru Romania; este dedicata celor care lucreaza cu grupurile (traineri, manageri, consultanti organizationali, psihologi, cadre didactice, asistenti sociali, etc.)
Foarte faine contributii!
Va multumesc :)
superb articolul , extrem de motivant si incitant totodata