La Conventia Nationala Republicana din 1988, George Bush Sr. a declarat, in timpul discursului de nominalizare pentru cursa la presedintie: „Read my lips: no new taxes.” (Cititi pe buzele mele: nu vor fi noi taxe.) Aceasta propozitie a intrat in istorie, fiind invalidata de comportamentul lui Bush, odata ce el a ajuns presedinte.
In contrast cu acest eveniment mediatic, a fost adoptata de Senatul Romaniei, intr-o palmare suspecta (nefiind trecuta pe ordinea de zi), legea falimentului personal (sursa).
Ce este falimentul personal?
Daca o persoana are unul sau mai multe credite si ajunge in insolventa (incapacitate de plata a ratelor catre creditori, fie banci, institutii non-bancare, stat etc.) ea poate inainta la curtea judecatoreasca declansarea procedurii de faliment personal. In cadrul acestei proceduri, judecatorul stabileste modul in care persoana respectiva este protejata de actiunile creditorilor care doresc sa-si recupereze banii.
Care era situatia pana acum?
Creditorii puteau dispune, prin lege (pentru a-si recupera creditele acordate):
- sa vanda casa in care traieste debitorul;
- sa vanda toate bunurile acestuia;
- sa-i puna poprire pe salariu;
- sa-l urmareasca pe o perioada nedefinita pana la stingerea datoriei;
- … sau sa vanda creditul unei firme de recuperare a creditelor, contra unei anumite sume.
De obicei, firma recuperatoare e mult mai agresiva decat banca si are dreptul de a „recupera” o suma mai mare decat creditul, percepand diferite taxe in timpul procedurii de recuperare.
Care e situatia in lume?
Cea mai veche legislatie in domeniul falimentului personal este cea din USA: ea a fost promulgata in 1898. Tarile europene au asemenea legi doar incepand cu anii 1984. Pentru a vedea cum stau lucrurile in aceste tari, va invit sa cititi un articol extrem de bine documentat din Banii Nostri.
De ce acum?
Pentru ca:
- din ianuarie pana in februarie 2010, restantele la banci au crescut cu 468 milioane de lei;
- in februarie 2008 ponderea creditelor restante era 0.82%; in februarie 2010 este de 2.05%;
- in momentul de fata, creditele restante din Romania sunt de 2.2 miliarde de euro (!), ele crescand cu 600% fata de februarie 2008.
(sursa)
Si pentru ca e criza…
Cui ii pasa?
- bancilor si recuperatorilor, carora le face viata mai grea;
- rau-platnicilor, care vor avea conditii mai bune „de trai”.
Pentru alte detalii legate de viata romanului la mila bancii, cititi acest articol.
Concluzie
Mai ramane ca aceasta lege sa treaca de Camera Deputatilor pentru ca Romania sa intre in randul tarilor care protejeaza cetateanul de abuzurile creditorilor si a firmelor de recuperare a datoriilor. Eu „votez pentru” aceasta lege, pentru ca am auzit tot felul de povesti horror despre ce au patit clientii care au ajuns in incapacitatea de a-si plati ratele.
Voi ce parere aveti?
4 răspunsuri
legea este binevenita, dar aplicarea ei cred ca trebuie dublata de o campanie de responsabilizare a cetatenilor si de popularizare a educatiei financiare (care, in ultima instanta, indiferent de legi si guverne, este cea mai sigura masura care te protejeaza de faliment)
succes :)
De acord cu Stefan.
Educatie financiara inca din liceu (stiu ca tu, Luca, militezi de mult pentru asta…)
Asta nu e un „articol f bun” :)
@Stefan & Marius
de acord, educatia financiara ar trebui sa fie prezenta ca materie in scoli, cel putin sub forma de optional…