In prima parte a articolului am abordat situatia romanilor saraci care, desi au probleme financiare (sau tocmai datorita acestui fapt), iau credite cu DAE peste 200%.
Pe cealalta parte, avem romani „bogati” care isi cumpara masini de sute de mii de euro, in leasing. De ce? Pentru ca pot! Pot in momentul in care incep leasingul. Mai pe urma, vad ei. Dupa un timp, daca nu mai pot, sunt nevoiti sa renunte la leasing, la masina si sa piarda banii pe care i-au platit pana atunci catre firma de leasing.
Daca faci o comparatie intre romanul sarac, care ia credite cu DAE 200% si romanul „bogat” care ia in leasing masini „de top” ca sa se dea rotund, vezi ca ei au asemanari frapante, in ciuda diferentei sumelor pe care le invart printre degete:
- fac cumparaturi care depasesc capacitatea rulajului financiar propriu (romanul sarac se imprumuta, romanul bogat ia in leasing);
- fac cumparaturi pentru imagine;
- fac cumparaturi pentru a parea mai bogati decat sunt;
- merg pe ideea: „o viata am si trebuie sa ma simt bine”;
- in momentul in care iau creditul, se bazeaza pe faptul ca situatia lor financiara se va mentine sau se va imbunatati.
In ianuarie acest an, firmele de leasing aveau in parcul lor auto intre 10.000 si 15.000 de autoturisme returnate (sursa). Dar cel mai hazliu este sa te uiti la masinile din varful gamei (sursa), prezente in aceasta categorie:
- Rolls Royce Phanton 459.950 euro;
- Lamborghini Gallardo 175.000 euro;
- Bentley Continental GTC 145.900 euro;
- Mercedes Benz CL 115.000 euro.
Nu conteaza numarul banilor din buzunar atunci cand iei decizii financiare proaste. Indiferent daca cumperi de 200 de euro sau de 200.000 de euro, cand o faci pe credit si nu esti in stare sa-l platesti, ai dat-o in bara. Desigur, pierderile sunt mai mari in al doilea caz, dar greseala e aceeasi.
Daca tragi linie, vei vedea ca romanul sarac si romanul „bogat” fac parte din aceeasi „specie”: sunt persoane care nu se pot abtine sa cheltuiasca peste puterile lor financiare si o fac numai pentru „a se simti bine” sau pentru a impresiona pe cei din jur.
Romanul „bogat” nu e adevaratul roman bogat. Sunt o multime de romani care au averi de zeci de milioane de dolari, care nu apar pe la TV sau prin presa si nu conduc masini de sute de mii de euro. Ei sunt persoane care nu simt nevoia sa epateze, care nu considera ca sunt bogati doar atunci cand si cei din jur stiu ca ei sunt bogati.
Bogatia nu se afla in posesiunile materiale ci in altceva, dincolo de palpabil. Este o lectie pe care putini oameni o invata si mult mai putini o aplica in aceasta viata.
P.S. Nu romanii au inventat roata. Citeste acest articol pentru a vedea ca americanii au aceleasi probleme (articol in limba engleza).
9 răspunsuri
Obiectiva observatia, doar ca nesabuinta este o caracteristica a fiintei umane indiferent de natie.
Au eaxgerat cu creditele, si englezii si americanii (ca asa s-a ajuns la criza!)si irlandezii si grecii nu doar romanii!
Nu cred ca aveti totala dreptate , desi probabil toate datele si toate sursele sustin afirmatiile d-voastra.Vad ca nu aveti o parere prea buna despre cei care fac cheltuieli de imagine cum le spuneti dvs. Va raspund si pentru ca a ajuns sa ma deranjeze faptul ca foarte multi oameni in jurul meu ii blameaza pe cei care afiseaza o bogatie pe care pretind ei ca nu si-ar putea-o permite. V-ati gindit ca poate e invidie la mijloc .V-ati gindit ca poate e durerea ce o resimt cind vad ca unul cu resurse mai limitate decit ale lor a facut o cheltuiala pe care ei nu au curajul s-o faca ( nici in situatia lor actuala si nici daca ar avea de doua ori mai multi bani ) pentru ca le e prea frica , prea frica sa nu vina vreo criza si sa moara de foame. Niciodata un om care se multumeste cu putin , care are o mentalitate de subzistenta n-o sa-l inteleaga pe cel care apreciaza luxul. Am prieteni care apreciaza la o masina sa fie mica sa gasesti loc de parcare. Cum sa gindesti asa , din toate motivele pentru care ai putea alege o masina sa te limitezi la asta care n-are nici o legatura cu masina in sine. ( alegi o masina ca se te poti da jos repede din ea )
Eu zic sa va mai ginditi putin , ce viata e asta pe care o propovaduiti dvs , mereu sub mijloace , mereu cu o rezerva . Credeti ca cel care a dat Rolls Royce-ul inapoi sta sa-si plinga de mila ; gaseste el o modalitate sa se puna pe picioare si poate dupa aia isi ia avion. Sa nu-mi spuneti ca e mai cistigat cel ce merge cu C1 ca nu l-a dat inapoi si merge cu consum mic si gaseste si locuri de parcare.
Sper ca luati in calcul ca atunci cind cineva face o cheltuiala de imagine se foloseste de ea nu numai indirect ( prin aprecierea pe care o vede in ochii celorlalti oameni ) dar si direct prin sentimentul pozitiv pe care si-l creeaza despre sine si care il poate ajuta apoi pe multe alte planuri ( cei care economisesc se pun singuri in inferioritate si nu m-ar mira sa ajunga cu timpul chiar sa se simta inferiori fara sa stie de ce. De ce nu semnalati problema pe care o au masele de oameni – ei chiar apreciaza mai mult pe cineva care se da jos dintr-un Q7 decit pe cel ce coboara din Logan ; daca majoritatea gindeste strimb de ce ii combateti pe cei care se comporta dupa canoanele instituite de majoritate.
Ma opresc , ma scuzati , am scris asa la viteza putin suparat ; m-a deranjat putin atitudinea , de proslavire cumva a mediocritatii , a lipsei de curaj ; prea se pune tot timpul raul inainte . Atitudinea asta o vad din ce in ce mai des in jur . ” e criza , va fi si mai rau ( daca retineti anul trecut prin vara ni se anunta virful crizei , a trecut vara si n-a fost apoi s-a zis : nu , la inceputul anului 2010 atunci savezi , atunci va fi dezastru ; acum toti zic stai sa vezi ca acum se fac disponibilizari la bugetari sa vezi efectul peste citeva luni etc etc „. Sintem tot timpul in iminenta unui mare pericol care nu mai vine.
Tot timpul mi-am dorit sa stiu ce se intimpla cu 1 milion care a fost economisit in acelasi moment in care eu l-am risipit pe al meu . Unde ajunge el , sper ca nu ramine necheltuit pina la pensie .
Nicolae1,
e posibil ca anumite persoane sa fie invidioase pe cei care fac tapaj de banii lor, nu e cazul la mine :)
pe de alta parte, faci confuzie intre mentalitatea de subzistenta si managementul corect al resurselor. a “te intinde cat ti-e plapuma”, cum spune romanul, nu e mentalitate de subzistenta, ci abordare pragmatica a resurselor.
la fel, faci confuzie intre “curajul de a cheltui” si nesabuinta. daca am un venit de 1000 de lei si imi cumpar un automobil pentru care platesc 500 de lei rata lunara, iar de restul banilor abia imi ajunge cu greu sa traiesc, aici nu e vorba de curaj de a cheltui ci pur si simplu de risc nesabuit.
de asemenea, faci confuzie intre adevaratul respect de sine, pe care ti-l castigi prin abilitatile pe care ti le-ai dezvoltat de-a lungul timpului, prin realizarile pe care le-ati obtinut si senzatia artificiala de respect de sine pe care o ai atunci cand conduci un automobil scump. ce se intampla cu respectul de sine atunci cand nu mai poti plati ratele si firma de leasing iti ia masina?
cam multe confuzii :)
desigur, poti sa inchizi ochii si sa pretinzi ca a cheltui nesabuit e dovada de curaj, ca obtinerea respectului “societatii” si a respectul de sine se face in functie de masina pe care o conduci si marimea casei in care traiesti, ca risipirea banilor este singura modalitate de a te face sa simti ca traiesti. atata doar ca va trebui sa suporti consecintele deciziilor tale.
Cu tot respectul ,
Nu cred ca fac confuzii , mai degraba nu reusesc sa ma fac inteles. M-as astepta totusi sa faceti efortul de a ma intelege si nu sa incercati sa-mi demontati argumentatia punct cu punct.Nu foloseste la nimic
V-am spus : dupa toate datele si sursele d-voastra aveti dreptate dar subiectul poate fi dezvoltat mult mai mult de atit si cineva ca d-voastra ar trebui s-o faca pentru ca : sa cheltuiesti sub venituri , se stie nu trebuie sa citesti vreun articol pentru asta ( sau sa pui banii la banca si sa nu mai cheltuiesti nimic , se stie si asta numai ca nu sint prea multi dispusi s-o faca ). ( daca sinteti contrariat ca un lucru considerat elementar nu se respecta situatia nu e unica si nici noua , sint zeci de alte exemple )
Lucrurile sint relative pentru ca nu ati specificat o limita a nivelului de cheltuieli la care sa se raporteze cititorii , un raport intre cheltuielile totale si veniturile totale pe care il considerati sigur sau recomandabil.
In lipsa acestei informatii pot crede ca sinteti de parere ca fiecare sa cheltuiasca doar atit cit cistiga sau mai putin de atit.dar eu cred ca e destul de sigur sa cheltuiesti mai mult decit cistigi ; cit de mult ramine la aprecierea fiecaruia si aici ar trebui ca specialistii de genul dumneavoastra sa vina cu recomandari concrete. Altfel unii pot crede ca e sigur ca 10% din venituri sa mearga pe dobinda iar altii 25%.
Daca , drept urmare a articolelor de acest fel , si a altora de acelasi gen de care e plina media , oamenii cheltuiesc mai putin decit si-ar putea permite daca n-ar fi speriati de niste potentiale consecinte negative , nu gasiti nimanui nici o vina , nu-i asa. Doar pentru ca cei care se intind mai putin decit le permite plapuma nu dau faliment inseamna cumva ca ei nu pierd nimic. Pierd si de asta am intervenit pentru ca probabil e un nivel optim de cheltuieli pe care le poti face si eu cred ca acest optim este undeva peste nivelul veniturilor lunare. Nu stiu cu cit peste nivelul acestor venituri dar undeva peste.
Cind spun optim ma refer nu numai din punct de vedere financiar dar si uman. Sint anumite cheltuieli care e pacat sa le amini numai asa de dragul de a fi safe.
Altfel , sint de acord ca daca te imprumuti , pe termen lung cheltuiesti mai putini bani pentru uzul personal pentru ca o parte din ei trebuie sa-i dai pe dobinzi( presupunem ca returnezi imprumutul ) . Dar sa induceti oamenilor o teama in a se imprumuta nu cred ca e bine.Cred ca daca ar exista un manual despre bani prima lectie ar trebui sa fie cum sa te imprumuti.
Nicolae,
cel de-al doilea comentariu este mult mai coerent si este, pentru mine, o placere sa-ti raspund :) din pacate (sau fericire) subiectul este extrem de generos, deci o sa-l ating doar in treacat.
exista doua situatii, care reprezinta decizia personala a fiecaruia:
1.omul opteaza pentru siguranta si apoi independenta financiara
2.omul opteaza pentru consum
sunt doua situatii antagonice. ele sunt, cum spuneam, o chestie de optiune si nu trebuie condamnate.
pentru ca pe tine te intereseaza optiunea consumului, discutia se prelungeste:
a.vreau sa consum la maxim, indiferent de consecinte
b.vreau sa consum la un nivel care sa-mi asigure o oarecare siguranta ca nu intru in faliment financiar personal
eu personal sunt impotriva punctului a. ca optiune de viata, dar este o parere personala. din pacate, in societatea de consum in care creditele se dau cu o relativa usurinta, situatia a. este norma, nu exceptia. desigur, esti liber sa iei si aceasta decizie, cu consecintele de rigoare.
cat despre punctul b., aici discutia este mai complicata, pentru ca b. depinde de:
-gradul tau de toleranta psihologica, adica ce intelegi tu prin sigur
-situatia economica in general
-situatia financiara personala in special
fiecare din punctele de mai sus trebuie dezvoltate in detaliu. acest proces este de competenta unui consultant de finante personale :) subiectul este interesant deci comentariul tau mi-a dat ideea de a scrie un articol despre el.
Nicolae, multumesc pentru al doilea comentariu :)
Am si mentionat in primul comentariu ca am scris asa , ” la suparare ”
Optiunea mea personala este ( poate un pic cam egoista dar ma mai pot schimba de-a lungul timpului ) : sa consumi in asa fel incit , la sfirsitul vietii cind iti inchei socotelile sa nu lasi in urma nici datorii nici economii. ( sa consumi cumva tot ce ai produs de-a lungul vietii ).Nu zic sa nu lasi nimic in urma , din contra , dar nu bani.
Cit priveste punctul a. ca optiune de viata , cu care nu sinteti de acord :
O parte din cei care se arunca cu capul inainte in datorii o scot la capat pina la urma. Datoriile ii imping sa aiba initiative pe care altfel nu le-ar fi avut. acesta e cazul fericit – cazul nefericit e cind te blochezi in datorii , dar si de aici poti invata o lectie ; cazul trist e cind te blochezi si ii tragi si pe altii dupa tine.
Nici eu nu sustin varianta a. dar daca esti prea precaut risti sa pierzi nu bani dar oportunitati.
Dau un caz similar ( in opinia mea ) si va provoc sa va spuneti parerea :
– la deplasarea cu autoturismul aveti optiunea sa va deplasati cu viteza legala sau cu o viteza superioara cu avantajele si dezavantajele care decurg pt fiecare optiune in parte.
– cu ce viteza alegeti dvs sa va deplasati ?
( sint probabil oameni care aleg sa se deplaseze cu o viteza mai mica decit cea regulamentara pentru a avea o marja de siguranta in plus (asa cred ca e si cu cei care aleg sa cheltuiasca mai putin decit cistiga ) ; acestia insa pierd mai mult timp pe drum. ( unde mai pui ca sint studii care arata ca cei ce se deplaseaza cu o viteza mai mare sau mai mica decit cea a majoritatii sint predispusi la accidente – uimitor e ca cei care conduc cu viteza mai mica sint predispusi intr-o mai mare masura la accidente decit cei care merg cu o viteza mai mare decit cea a majoritatii conducatorilor auto)
Nicolae,
cred ca problema datoriilor trebuie nuantata: una e sa faci datorii pentru consum si alta este sa faci datorii intr-un sector lucrativ (datorii pentru a deschide o firma sau pentru a porni o investitie).
sunt de acord sa iei credite pentru un business riscant sau pentru o investitie cu marja mare de risc, dar personal cred ca a lua un credit pentru consum, la maxim, e dovada de prostie. sa ma scuze cei care fac acest lucru.
mai e un aspect pe care, din pacate, tu nu il iei in calcul si care este esential:
1. daca eu sunt angajat si iau credite de consum toata viata, fara a economisi si a investi, eu o sa pot consuma cel mult cat pot produce prin salar. acelasi lucru se intampla daca am o firma si fac cheltuieli majore de consum, pentru mine: profitul, in loc sa fie reinvestit pentru cresterea firmei si ulterior a profitului, este consumat si produce stagnarea firmei.
2.daca in schimb economisesc, consum la minim timp de zece ani de zile si investesc tot ce economisesc, poate chiar mai iau un credit (de investitii sau pentru a deschide o firma), dupa zece ani, in momentul in care am devenit independent financiar si bogat, o sa pot cheltui de sute, mii sau zeci de mii de ori mai mult decat daca as fi cheltuit daca as fi continuat sa fiu un angajat si as fi cheltuit tot ce produc
varianta 1 da dovada de egoism si hedonism (consum ce vreau, acum, ca sa ma simt bine)
varianta 2 da dovada de planificare, rabdare, amanarea recompensei, inteligenta si in final produce o viata abundenta, cum nici nu ar putea visa cel care alege varianta 1.
fiecare face cum vrea :)
Tot ce spuneti are o logica , nu contest. In acelasi timp sint sigur si de adevarul spuselor mele dar ca nespecialist mi-e mai greu sa ma refer la domeniu in intregul lui , pornesc mai mult de la situatia si experienta mea . Tema e prea vasta dar foarte generoasa pentru cine se apleaca asupra ei asa cum faceti d-voastra.
Am mai recitit odata articolul sa vad ce m-a deranjat la el si poate n-o sa va vina sa credeti dar mi-am dat seama. de foarte multe cind scoteati in evidenta un comportament neadecvat fraza incepea sau continea cuvintele romanul , romanii etc. Daca ati fi scris acelasi articol la modul general fara sa faceti referire la romani n-as fi avut nici o reactie. Asa insa am eu o sensibilitate cind cineva vrea sa ne dea lectii noua ca popor. Sint cam putini cei pe care ii consider in masura s-o faca.Iar d-voastra prin tonul articolului va personificati cumva in afara poporului roman desi nu ma indoiesc ca apartineti acestui popor si nu va ginditi nici o secunda sa-l desconsiderati ; de aici deranjul meu
( Daca vreti sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun – am scris un articol pe tema asta , se cheama ” Sintem prea buni „.
E destul de lung dar as aprecia mult un comentariu la adresa lui venit din partea dvs.
http://ro.netlog.com/nicolaepirvu/dashboard/#/nicolaepirvu/blog/jproxy=3 )
Salutare prieteni. Da Nicolae….ai dreptate, chestia in discutie nu este specifica doar romanilor…insa asa ne-am obisnuit sa ne vorbim de rau….chiar ne place::)).Pe de alta parte este oarecum explicabil ce se intampla. Toti incercam sa ne vindem cat mai bine cu putinta. Chiar stiu ce vorbesc…si eu am facut la fel la un moment dat. Asa a ajuns societatea, din pacate, si daca nu „te vinzi” corespunzator, nu prea ai parte de succes. Si eu pe vremea cand eram proaspat proprietar de afacere, am considerat ca nu fac impresie buna la viitorii sau potentialii clienti daca ma prezint intr-o Dacie din anul 1986…asa ca m-am dus si am cumparat o masina noua in leasing….nu cine stie ce…un Ford Fiesta. Dar imi dadea senzatia de siguranta, oarecum…cand ma duceam la o intalnire cu alti oameni nu mai trebuia sa-mi las masina dupa colt, sa nu vada respectivii cu ce am venit. Da stiu, ve-ti spune ca nu asta era important…insa asa gandesc unii atunci cand te evalueaza, prima impresie conteaza enorm….si nu ma puteam duce cu un gunoi de masina iar in schimb pentru a face impresie buna sa le spun ca nu asta conteaza, iar deu, de fapt am un suflet mare:).Acum a trecut ceva timp de atunci…stiu ca am gresit, ca m-am grabit, drept dovada am si renuntat la leasing dupa aproape doi ani, insa acele adevaruri raman. Suntem evaluati in societate dupa cum aratam, ce haine purtam, ce masini conducem, in ce case locuim…..iar restul, adevaratele valori, nu mai conteaza decat doar pentru cel care le are. In consecinta cred ca ne invartim intr-un cerc vicios, nu ar trebui sa facem credite pentru nevoi personale(masini, accesorii,haine, telefoane), insa nici nu prea suntem acceptati de catre ceilalti, fara ele. Aaa…sa nu uitam si de profitul bancilor si la gramezile de bani care le cheltuie pe publicitate…peste tot ti se spune ca putem cumpara orice, oricand…fara sa platim acum…iar oamenii sunt condusi de sentimente….de la asta pana la a merge la banca dupa bani este doar un mic, mic…pas.
PS: pentru cei care spun ca banii nu sunt importanti si ca nu ai nevoie de ei….sigur nu aveti bani!!!