De ce romanul va iesi din criza cand se termina criza. Poate nici atunci…
Acum multi ani, pe vremea cand eram adolescent si traiam in comunism, dincolo de granitele Romaniei, in blocul (inca) estic, existau doua tari cu adevarat ciudate: Ungaria si Yugoslavia. Traiam in Timisoara si, prin natura pozitiei geografice, aveam un contact direct cu persoane din acele tari sau cu prieteni care aveau legaturi (de rudenie sau prietenie) cu cetateni ai celor doua tari vecine. In plus, in acea perioada, cand programul TV se intindea pe vreo doua ore in fiecare zi, ne uitam cu jind la televiziunile de la Budapesta si Beograd.
Atunci, cu cativa ani inainte de Revolutie, in Yugoslavia si Ungaria existau regimuri care cochetau cu economia de piata. Inca sub control puternic de la centru, economile lor lasau o oarecare zona de miscare initiativelor private. Ca urmare, existau o seama de oameni care, pe langa slujba de la stat, au deschis mici afaceri.
Pe atunci, in vremea comunismului, acest lucru ni se parea de neconceput! Cum sa mai muncesti la afacerea ta, cand ai deja o slujba? Desi auzisem ca in tarile vecine inflatia era destul de mare si banii nu ajungeau, tot nu reuseam sa inteleg necesitatea unei a doua surse de venit.
Planul B
Anii au trecut, a venit Decembrie ’89. In decurs de cateva zeci de luni, economia romaneasca si leul o luasera razna. Banii valorau tot mai putin, asa ca am simtit pe propria piele ce inseamna inflatia si necesarul unei a doua surse de venit. Cu toate acestea, majoritatea romanilor preferau sa caute o slujba sigura la stat, chiar mai slab platita, decat sa-si incerce norocul „la patron”. Se vaitau toata ziua ca nu le ajung banii, dar nu faceau nici macar jumatate de pas pentru a-si lua o a doua slujba.
Au trecut alti ani, economia a inceput sa creasca, salariile la fel, au aparut patronii „cu cheag”, cateva multinationale, iar romanul parea ca a scapat de spectrul malefic al „celor doua slujbe”. O perioada vesela si exuberanta care a tinut pana prin 2007. Apoi a urmat caderea.
Dupa 2007
Despre perioada ultimilor 3 ani nu are rost sa vorbesc prea mult. Ai simtit pe pielea ta criza, salariul a scazut, poate chiar ai fost dat afara. Cu toate acestea, ratele la banca au ramas, unele chiar s-au marit. Din nou s-a ivit la orizont necesitatea unei a doua slujbe.
Tu ce ai facut?
Am vorbit in termeni de „o slujba, doua slujbe” dar, de fapt, e vorba de surse de venit. O slujba e o sursa de venit si pentru majoritatea romanilor singura sursa de venit. Dar in timpurile interesante pe care le traim, nu se mai poate supravietui cu o singura slujba (cu o singura sursa de venit) decat in cazuri exceptionale, de noroc. Iar situatia se va deteriora si mai mult.
E clar ca astazi nu mai poti trai cu o singura sursa de venit. Uita-te la salariul tau si spune-mi daca e asa. Cu toate acestea, marea majoritate a romanilor ezita sau evita sa vorbeasca despre faptul ca au nevoie de mai multe surse de venit pentru ca acest lucru ar insemna ca trebuie sa-si ia inca o slujba, ceea ce pentru ei inseamna o infrangere.
Oare de ce se intampla acest lucru? Voi incerca sa dau cateva raspunsuri:
- avem un reflex paternalist, mostenit de la comunisti: statul/patronul trebuie sa aiba grija de noi si sa ne dea o slujba suficient de bine platita pentru necesitatile noastre;
- a avea doua slujbe inseamna esec la nivel profesional (esti atat de prost in ceea ce faci incat nu poti sa traiesti din asta);
- a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel social (nu poti sa iesi „cu baietii” pentru ca mergi la lucru sau esti prea obosit);
- a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel personal (esti un ratat, nu te mai angajeaza nimeni decat pe salarii de mizerie);
- romanii sunt comozi (ca sa nu zic „lenesi” – cel putin o parte din ei), argumentand ca efortul de a merge la o a doua slujba este mult prea mare fata de castigul obtinut („o viata am, nu vreau s-o traiesc muncind de dimineata pana seara”);
- a doua slujba inseamna o (posibila) decadere in ochii rudelor/prietenilor/vecinilor.
Probabil mai sunt si altele. E usor sa scoti scuze, mai ales ca intotdeauna e de vina societatea/guvernul/patronii/criza/tanti Aglaia. Niciodata tu.
Exista solutii elegante la multe din problemele de mai sus
Cum spuneam, e vorba de o sursa de venit care nu trebuie sa fie „a doua slujba”. Ai putea incepe o mica afacere intr-un domeniu care te pasioneaza, sau poate incepi un blog/site pe care ulterior sa-l monetizezi. Aceste variante te scutesc de anatema imaginii negative a „doua slujbe”. Din contra, vei deveni, in ochii tai si a celor din jur, un intreprinzator.
Nici aceasta solutie nu este una perfecta. Ai putea obiecta ca nu stii ce sa faci/nu te pricepi/n-ai experienta/e criza, cine mai incepe azi afaceri… Scuze, alte zeci de scuze care se pot fabrica la foc automat. Ca asa suntem noi…
In concluzie, e mai simplu sa ramai pe slujba ta, asa cum e ea, sa te vaicaresti la cine te asculta si sa speri ca o sa treaca aceasta nenorocita de criza pentru a scoate si tu capul din necaz.
Sigur, criza o sa treaca, dar nu bag mana in foc ca, odata cu revenirea economica, o vei duce mai bine. E posibil sa ramai tot asa de prost platit, cu aceleasi probleme, desi vremurile se indreapta. Atunci te vei intreba, mai mult sau mai putin retoric, de ce „lumea asta-i rau facuta”, vorba manelistului. Raspunsul e foarte clar: „Pentru ca!” :)
13 răspunsuri
Excelent !
Dragul meu, n-ai inteles nimic. Majoritatea romanilor nu isi iau o a doua sau a treia slujba (sau nu cauta o a doua sau a treia sursa de venit), pentru ca inca mai traiesc pe spinaricile parintilor. :-)
Din pacate… Cei care fac asta sunt de cele mai multe ori cei care nu au incotro.
Pupam!
Melania
referitor la „doua slujbe” dpdv legal sper ca noul Cod al Muncii sa aduca niste lamuriri si sa permita o mai mare flexibilitate, atat companiilor, cat si angajatilor
Codul Muncii aflat acum in vigoare este destul de vag in aceasta privinta…
Salut Luca,
Uite ce am primit azi in casuta de mail:
‘Let go of the idea that people should be able to keep up.’
– Thomas Leonard
Pentru mine e clar ca avram nevoie.
Pentru tine cum e?
Articol foarte bun, cu siguranta necesar pentru o anumita parte din romani. Pe mine, insa, m-ati suparat, pentru că citind, am avut un vag sentiment ca este scris de un om care nu traieste in tara, care nu stie cum decurge o zi de munca in Romania, ce inseamna un sef in Romania si mai ales nu ati observat cum sunt de „lenesi” romanii care pleaca afara, sa munceasca si care, uneori, au 2 joburi, uneori si 3, acela fiind de weekend.
1. de ce este romanul lenes la el in tara si de ce este harnic in alta parte?
2. cum arata o zi de munca afara si cum este una aici, in tara.
asta pe de o parte.
pe de alta parte:
1. stiti oare, ca angajatii care nu stau peste program sunt primii pe lista de disponibilizari ai unui patron, chiar daca acesta este un om eficient?
2. stiti ca un astfel de om este considerat „exemplu negativ” si cu prima ocazie va „zbura” bin post, in locul sau fiind angajat o persoana obedienta care nu are idei revolutionare in cap?
3. stiti ca nicaieri in Romania fisa postului nu este clara, ca ea este facuta dupa ureche si nu este in nici un caz rezultatul cercetarii dintre psiholog plus specialist, astfel incat orice proces de munca s afie operationalizat corect? dar stiti d ece este asta si nu altfel?
4. stiti ca la orice loc de munca un angajat face munca a cel putin 2 persoane, daca nu mai multe? de aceea exista cozi la ghisee, de aceea exista cozi la medicul d efamilie, de aceea nu s erespecta termenele, nu se pot da sanctiuni.
5. stiti ca astfel de joburi te storc la maximum de energie si ca, atunci cand nu mai faci fata, se instaleaza oboseala cronica, aceea insidioasa, pe care cu greu o mai poti trata? 6 stiti ca lenea de care vorbiti este o forma de aparare instinctiva fata de abuzul la locul de munca?
7. dupa 10 ore uneori chiar si 12, dar sa zicem 10, cu timpul ala stat peste program ca asa vrea seful tau, und es ate mai duci dupa un alt job? cine te primeste? exista someri angajati la negru, de ce te-ar angaja cienva pe tine, gata obosit?
8. stiti ca in Romania nu exista aceste oportunitati pt al doilea job?
@Cami
Vad ca ai gasit foarte multe motive care justifica „lenea” romanului. Cum ar fi daca am folosi energia asta la a gasi solutii sa Ne-o depasim?
Cum ar fi sa-ti gasesti tot atatea solutii pentru a-ti depasi perspectiva din care privesti?
@Ioan: Genul asta de atitudine optimista cu „depasirea perspectivei” etc. vine din traditia gandirii pozitive de tip anglo-saxon si nu se poate pune in aplicare intr-o tara ca a noastra. Tot ce a spus Cami este perfect adevarat. Nu este suficient sa fii tu ambitios, inteligent, descurcaret, optimist etc., mai trebuie sa te ajute si sistemul. Intr-o tara civilizata este suficient sa ai un job de 8-10 ore ca sa ai viata cat de cat decenta. Cat poate un om sa munceasca fara sa se distruga fizic si psihic? Cati dintre noi au un „talent secundar”, un hobby din care pot castiga bani sau se pricep la investitii? Sa fim seriosi. Mi se pare ca raspunsul tau dovedeste o totala lipsa de empatie si compasiune pentru oamenii mai putin favorizati de soarta.
@Clara Îi aud frustrarea și pe a ta și pe a lui Cami. Și tu și Cami ați dat dovadă de curaj să vă expuneți să faceți judecățile ăstea. Ideea este că după opinia mea, tipul ăsta de perspectivă, NE pune într-o poziție de victimă.
Eu aleg să ies din poziția asta de victimă, să caut să văd ce pot să fac atunci când lucrurile nu funcționează pentru mine.
Spui că în altă țară civilizată este suficient să ai un job. De acord. Contextul este o reflecție a unui subconștient și mod de a privi lucrurile colectiv… Așa vedem lucrurile, asta vedem în viața noastră.
Vorbești despre modul meu de a privi lucrurile vine din altă tradiție și nu se poate pune în aplicare în viața noastră.
În care alte aspecte din viața ta, refuzi să vezi lucrurile din altă perspectivă pentru că „asta nu se poate pune în aplicare într-o țară ca a noastră”?
ps. Mai vorbim peste ceva timp… (poate vedem și tu și eu și Cami și alții lucrurile diferit de cum le vedem acum)
@Ioan: In orice alt aspect din viata mea unde nu este implicat statul si sistemul, in viata mea personala si in relatiile mele imi pot aplica propria perspectiva. Aceasta tara iti pune piedici in orice incerci sa faci, de la a-ti face o firma pana la a merge pe strada fara sa cazi intr-o groapa. In ceea ce ma priveste, nu am nicio frustrare legata de subiectul articolului deoarece am un job bine platit si nu am nevoie de o a doua slujba, insa, asa cum am zis si in comentariul meu, nu toata lumea reuseste sa-si faca o meserie dintr-o pasiune sau sa aiba parte de educatia si circumstantele potrivite sa ajunga intr-o pozitie buna. Te astepti de la un chelner care sta 10 ore in picioare sa-si mai ia si un job de noapte ca taximetrist? Omul ala nu mai trebuie sa doarma, sa stea cu familia? Si cine o sa-l invete pe el sa investeasca la bursa sau sa-si transforme hobby-ul in afacere? Si cand o sa invete asta daca munceste 20 de ore pe zi? Nu toata lumea are parte de aceleasi oportunitati in viata. Va recomand cartea lui Malcolm Gladwell „Exceptionalii” in acest sens. S-ar putea sa aveti niste surprize.
Eu consider ca am 2 job-uri: unul care imi aduce venituri, iar celalalt e pasiunea vietii mele. Muncesc foarte mult si foarte des mi se spune, de catre tineri de varsta mea (am 32 de ani), ca ei nu ar mai face o a doua facultate sau ar mai pune atata energie in alt job/pasiune(unii macar de ar avea una :( ). Am un scop foarte bine definit: vreau sa am venituri din pasiunea mea. Eu nu vreau sa ma opresc la jumatatea drumului, multumindu-ma in mediocritate, traind de azi pe miine, intr-un job caldut. Vreau sa stiu ca am facut tot ce tinea de mine ca sa reusesc.
Unii tineri se uita numai la rezultatele finale fara sa tina cont de efortul depus de o persona in atingerea scopurilor lui.
Am aceste 2 job-uri si in conditiile in care am deja un copil (caruia ii acord timp de calitate) si mai planific vrea-o 2 copii.
Si tot nu voi renunta la pasiunea mea.
@Geta YOU Rock!
in momentul in care am scris acest articol, am stiu ca vor fi doua tabere care vor dezbate, mai mult sau mai putin aprins, cateva probleme:
-sunt sau nu sunt romanii lenesi
-trebuie sau nu statul „sa ne creeze conditii”
-ar trebui sau nu sa fie suficient sa avem un singur job
am sa-mi detaliez pe scurt opiniile:
1.exista romani lenesi. asta nu poate s-o nege nimeni. e riscant (stiu, am riscat!) sa faci o legatura cat de mica intre lene si lipsa unui al doilea job sau al unei activitati suplimentare generatoare de venit (in plus fata de „primul job”), pentru ca problema e mult mai complexa, cum de altfel am detaliat-o in articol: nu e vorba numai de lene in decizia asta, dar continui sa cred ca lenea (sau comoditatea, daca preferi) face parte din peisaj, si detine un anumit procent in decizia celor care nu vor sa-si ia un al doilea job (sau sa faca „ceva in plus”). ca procentul e 50% sau 0.01%, e rolul fiecaruia sa-si faca o introspectie. cu alte cuvinte, e bine sa te intrebi, cu sinceritate: e vorba de lene? daca nu e vorba de lene, te rog sa nu impusti mesagerul :)
2. si 3.”statul trebuie sa creeze conditii” este o sintagma a omului obisnuit cu statul paternalist. mai bine zis, e vorba de omul caruia ii convine ca statul sa fie paternalist. desigur, cu un stat paternalist e comod, usor, corect, etc., mai ales corect, in momentul in care omul (adica tu) platesti taxe si impozite, ca statul sa „creeze conditii”.
dar daca el nu creeaza conditii, ce faci?
pentru ca, dupa cum vede tot romanul, pe pielea lui, statul nu creeaza. nici conditii, nici altceva.
ca atare, e contraproductiv sa te plangi ca statul nu creeaza conditii, trebuie sa faci ceva. despre asta e vorba in articol, nu despre „e corect, nu e corect, intr-o tara civilizata e altfel…” , pentru ca este vorba despre Romania din ziua de azi.
daca nu-ti place Romania din ziua de azi, poti:
a.sa emigrezi intr-un stat paternalist
b.sa incerci sa schimbi Romania (putin probabil sa reusesti)
c.sa ramai si sa te adaptezi (al doilea job sau o alta activitate aducatoare de venit sunt posibile solutii)
d.sa te plangi ca nu e ceea ce vrei (lucru pe care il face „o parte dintre romani” carora le este adresata scrisoarea)
astea sunt variantele, eu optezi pentru varianta c.
de ce?
pentru ca am invatat, pe proprie piele, ca daca fac un lucru si merge prost, intr-o directie care nu-mi convine, nu perseverez, ci fac acel lucru altfel, pana cand merge in directia care imi convine.
asta e optiunea mea…
E bine ce scrie in articol dar si ceea ce vad ca a scris Cami, la naiba cu toti sefii incompetenti. Sa optimizeze treaba aia odata si sa muncesti o data si bine astfel incat sa nu mai fie nevoie sa se lucreze dezorganizat si angajatii sa fie executati daca vin cu idei noi si evident, cel putin interesante daca seful nu poate accepta ca sunt mai bune pentru simplul fapt ca el conduce acolo.